Editura Cartea Daath, 2010
Iată o carte-obiect provocatoare şi deliberat au rébours pentru contemporani, plină de afirmaţii cu care nu prea
ai încotro să nu fii de acord, dacă te uiţi foarte atent înlăuntrul tău, aşa
cum, de pildă, s-ar uita abisul lui Nietzsche. Avem obiceiul de a ne tot
întreba despre motivele existenţei noastre, despre rosturile care ne cer să fim
şi să credem şi aşa tot mereu, în fiecare zi. Ce caut eu aici? – îmi spun,
adesea fără să recunosc public îndoiala care mă cuprinde. Psihoterapeutul
formator Matei Georgescu face terapie cu pacientul-cititor invitându-l la o
porţie de poezie – e o terapie lirică, aş spune, după ştiinţa mea, foarte eficientă, dacă o
accepţi deschis. Profesionistul ştie foarte bine ce face! Minimalismul
expresiei oferă posibilitatea maximizării interogaţiei interioare a pacientului-cititor.
„Realitatea e simplă, lumea e complicată./ Mintea noastră e ca lumea./ De
aceea, pentru a regăsi simplitatea e suficient să te tâmpeşti.” (O minte ca lumea) Ironia este o
altă caracteristică ce vine tot dinspre acel răspăr omniprezent în textele volumului. Nu lipseşte, cum este
firesc, reflecţia filosofică, cu precădere de origine orientală, însoţită, agrementată
de jocurile de cuvinte cu rost, cu sens, lipsite de orice gratuitate: „Cei care
se roagă îşi coboară mintea în inimă./ Sunt inimoşi./ Cei care fac ştiinţă îşi
ridică inima în minte./ Sunt mintoşi./ Cei care fac zazen îşi lasă mintea şi
inima pe loc./ Nu se ştie ce sunt.” (Minte şi inimă) Ca să nu ne pierdem
în ignoranţă, trebuie să ştim că zazenul nu este
nici raţionament, nici teorie, nici idee. Nu este o cunoaştere destinată
creierului, este doar o practică, un veritabil acces la fericire, la pace şi la
libertate înterioară, cf. maestrului Kodo Sawaki. Provocarea lui Matei Georgescu este spre o
armonie a posturii cu respiraţia, pentru a ne întoarce chiar la originea
vieţii. Pe alocuri, este mai explicit: „În jurul acestor cuvinte se află
fundamentul lor:/ hârtia nescrisă, de neînţeles./ În jurul acestor gânduri se
află sursa lor:/ liniştea mentală, de neauzit./ Nici cuvânt,/ nici gând.../ De
neînţeles,/ de neauzit.” (Nici
gând) Şi concluzia este evidentă:
„Cu cât vrei să schimbi lumea, cu atât nu te poţi trăi pe tine.”
Afirmaţia din prefaţă înţeleptului nostru Ioan Gyuri Pascu defineşte clar
valorile acestei cărţi-obiect: „Eu văd evoluţia spirituală ca pe o implozie ce
va deveni mai apoi explozie de Lumină pentru cei din jur. Cerul pe care-l
căutăm în afară este întâi şi-ntâi înlăuntrul nostru. Găsindu-l îi vom putea
vedea proiecţia în exterior, în acel exterior pe care interiorul îl va fi
creat.” Dulcezeniile lui Matei Georgescu pare că ne acresc mintea, dar, de
fapt, ne provoacă să căutăm pacea interioară, viaţa adevărată cu noi înşine, cu
sentimentele şi emoţiile adevărate. Greu, desigur, dar poate că merită o lectură
cu rost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu