tag:blogger.com,1999:blog-8075200971652872822024-03-19T19:32:00.971+02:00flashbookFlorin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.comBlogger123125tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-41675944776647619212024-03-16T21:09:00.000+02:002024-03-16T21:09:00.231+02:00Meda Perţi - Imposibila respirare<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8pq7_yM3tz_JjrLdS-ti1o1kQIRZzOWuBdQFwaqdBpali-nvBow2sj2U1EU7iUki4ZFcGZYl8pxXWA7M0qf2gsE3tF-mQ68gvXyRms2mpz1GFcI2hHfDHP3u2kxRzpqmOoXdNhQAQqwrwwoHm-gn4ItgEbETaKF-vagBQ-4kSo0FX1JXg2xsTaQif3EY/s2013/meda%20per%C5%A3i.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="2013" data-original-width="1429" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh8pq7_yM3tz_JjrLdS-ti1o1kQIRZzOWuBdQFwaqdBpali-nvBow2sj2U1EU7iUki4ZFcGZYl8pxXWA7M0qf2gsE3tF-mQ68gvXyRms2mpz1GFcI2hHfDHP3u2kxRzpqmOoXdNhQAQqwrwwoHm-gn4ItgEbETaKF-vagBQ-4kSo0FX1JXg2xsTaQif3EY/s320/meda%20per%C5%A3i.jpg" width="227" /></a></div> <b style="text-align: justify;"><i><span lang="RO" style="font-family: Alegreya; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-font-kerning: 0pt;">«Nu poţi zbura cu o singură
aripă»</span></i></b><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: Alegreya; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-font-kerning: 0pt;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: Alegreya; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-font-kerning: 0pt;">Asta ar putea fi una dintre
concluziile poeziei scrise de Meda Perţi, o poezie despre visul de neîmplinit
al ascensiunii, într-o lume absurdă, pentru că „<span style="color: black;">Există
un sus pentru orice suflet/ suspendat între fire de cer”, dar „vorbeşti limba
penelor pierdute/ într-un zbor poate prea înalt/ pentru braţele larg deschise/ ale
secundei”. Sunt aici nostalgii ale clipelor faste în braţele naturii – „m-am
întrebat dacă mă recunoşti aşa/ îmbrăcat<br />ă în frunze/ îmbrăţişată de vulnerabilităţile
timpului/ pe care doar zborul le vindecă”. Albastrul [cerului] şi Verdele sunt
culori-martor ale dorinţei vag erotice, în robia necomunicării, a suferinţei
carnale, a rănii deschise hrănindu-se din absenţa de sens, în cea mai bună
tradiţie postmodernă a existenţialismului ateu sartrian. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: Alegreya; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-font-kerning: 0pt;">Aflăm că „e prea
mult zgomot în tăcerea asta asurzitoare”, atunci când „Alerg zdrelindu-mi
carnea/ de cuvintele nerostite ale celorlalţi/ alerg şi carnea descoperită/
zvâcneşte la fiecare atingere a zilei/ şi a nopţii/ şi a vântului”. Imposibila
respirare este ratarea continuă a popasului benefic – nu sunt rădăcini, nu este
nici zbor, doar o alegare imposibil de oprit, o fugă din hazard în hazard,
precum o ieşire din cuşcă în altă cuşcă. Prizonieră a unui univers apăsător, Fiinţa
este de regăsit, de reconstituit din fragmente alese aleatoriu, din ceea ce
pare <i style="mso-bidi-font-style: normal;">a fi</i>: „port cu mine în fiecare
zi/ o bucată de lume inertă/ nu ştiu dacă mai trăieşte/ sau dacă e doar
conturul/ unui soare îngheţat/ care mi se oglindeşte în iris”. Invocaţia
Sinelui ca salvare din apatia perpetuă – „reinventează-mă suflete/ îmbrăţişează-mi
penele/ ce vor să zboare arzând/ spre miezul culorilor” – se arată a fi
imposibilă: „e greu să-ţi înveţi aripile/ să-şi numere paşii pe pământ/ în
aşteptarea luminii/ desenându-le pe cer/ confuz... îndepărtat.../
respirarea...”. Cuvântul nu este de ajuns pentru a face ascensiunea, dar poate
crea iluzia ei, poate umple golul existenţial, poate stinge senzaţia lipsei de
împlinire, de sens, poate oferi o cale de ieşire: „dorul de lumea mea
neinventată/ mă face să-mi strâng bagajele/ în fiecare seară/ e doldora de
tine în fiecare buzunar/ mai ales în cele ascunse/ de ochii lumii”. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: Alegreya; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-font-kerning: 0pt;">Discret, erosul
se strecoară – se insinuează! – înlăuntrul fiinţei şi ocupă şi locul
thanatosului, zeităţi precum Nyx, Erebos şi fratele său geamăn Hypnos sunt
absente (cuvintele <i style="mso-bidi-font-style: normal;">somn</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">dorm</i> nu apar în carte, doar „</span><span lang="RO" style="font-family: Alegreya; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-family: Calibri;">întunericul
de care am fugit/ cade peste<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>mine/
strivindu-mi aripa”</span><span lang="RO" style="color: black; font-family: Alegreya; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-font-kerning: 0pt;">), lucru interesant şi semnificativ, o marcă
sugestivă a creaţiei poetei de faţă, o <i style="mso-bidi-font-style: normal;">trădare</i>
a tradiţiei milenare, de la preoteasa Enheduana şi de mai departe citire. Iată
proba: „Mi-e din ce în ce mai uşor/ să vorbesc despre moarte,/ nici măcar când
o privesc în ochi/ nu mă mai înspăimântă/ alunecarea rece, şerpuitoare/ în
jurul mâinilor mele înălţate spre stele./ E doar un suspin repetat/ al aripilor
reînmugurite/ care nu şi-au cunoscut rădăcinile.” Iluzia e perfectă, chiar „lumina
ţesea hotare/ între bine şi rău” şi „îmi era dor să mă scufund/ în
întunericul tău/ mi-am înfipt degetele în muţenia ta/ sorbind-o la nesfârşit”,
când „</span><span lang="RO" style="font-family: Alegreya; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-font-kerning: 0pt;">degetele mele nu mai ating înaltul/ mă păcălesc
uitându-mă în oglindă/ pentru fiecare rază a răsăritului”. <span style="color: black;">Însetarea este a tăcerii elocvente, nu a cuvântului care iscă
iluzia! <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="color: black; font-family: Alegreya; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-font-kerning: 0pt;">Meda Perţi este
deţinătoarea unor secrete ale împăcării cu absurdul existenţei pe care,
generoasă fiind, ni le şi împărtăşeşte: în „</span><span lang="RO" style="font-family: Alegreya; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-font-kerning: 0pt;">joaca de-a moartea/ şi de-a
viaţa”, <span style="color: black;">„întotdeauna am ştiut/ că demonii interiori/ citesc
în scurgerea roşului din mine/ cu cât mai deschisă carnea/ cu atât mai
profetice/ amintirile lor/ din viaţa de îngeri” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="mso-bidi-font-weight: bold;">sensul sângelui</span></i></span>).
O carte de debut matur, consistent, artă poetică clar definită <i style="mso-bidi-font-style: normal;">in actu</i>, adică văzând şi făcând, ce
altceva decât poezie adevărată, poezie dintotdeauna. <o:p></o:p></span></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-7684769503545916952024-02-25T10:29:00.001+02:002024-02-25T10:29:18.023+02:00Costel Stancu - Noaptea creioanelor lungi<h3 style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgX7tsOVVTsP1lDxJey1BSBVgAsXfrg4n8xNE9G9pbQgBN-lNfBG_PumTuEP9FlnEbY7eGgepZ50jK-46KyUMiAB4y9OxCvxxC9CcJRw9vR68bGcfyIgRut8rHz5Tgysgy6gVlrWSUl5bfJFjt9JDFViPZ4UzNzUExjsVRHJjaXQhKWtw9mHYtoAZmfRm4/s958/costel%20stancu%20noaptea.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="958" data-original-width="699" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgX7tsOVVTsP1lDxJey1BSBVgAsXfrg4n8xNE9G9pbQgBN-lNfBG_PumTuEP9FlnEbY7eGgepZ50jK-46KyUMiAB4y9OxCvxxC9CcJRw9vR68bGcfyIgRut8rHz5Tgysgy6gVlrWSUl5bfJFjt9JDFViPZ4UzNzUExjsVRHJjaXQhKWtw9mHYtoAZmfRm4/s320/costel%20stancu%20noaptea.jpg" width="233" /></a></div><br />Poezia ca artă combinatorie</span></h3>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO"><o:p> </o:p></span><span lang="RO">Costel
Stancu îşi asumă condiţia esenţială a poeziei încă din primul text al volumului
„Noaptea creioanelor lungi”: „Te iubeşti cu fantoma din mintea ta,/ […]/ –
neobosit croitor al nimicului”. Mai încolo, îşi întreabă iubita: „Eşti tot
frumoasă ca nimicul?” Ori crede: „Cândva, voi fi fericit să pot spune că am
fost acolo/ când nimicul a dat peste buza paharului.” „Nevinovat este nimicul de propria-i
nimicnicie”, zice Friedrich Nietzsche (<i>Also
sprach Zarathustra</i>). De aici, poate porni neîndoielnic o direcţie
interesantă de interpretare a demersului poetic al reşiţeanului nostru. Pentru
că el vine cu siguranţă dinspre filosofia germanului, cartea de faţă stă
mărturie, fiind chiar construită precum cele ale filosofului din secolul al
nouăsprezecelea, un fel de <span style="background: white; color: #050505;">colecţie
de aforisme, scurte eseuri şi discursuri pe teme diverse; morală: „Te-ai născut
prezumtiv vinovată</span>: o piatră azvârlită la/ întâmplare, lovind obrazul
celui ce va greşi abia mâine./ […]/ Femeie/ a tuturor bărbaţilor, ţie îţi scriu
acum!” („</span><span lang="RO">Dar păstorul ei, preotul
ascet, îl spune: «Ai dreptate, oaia mea! cineva trebuie să poarte vina, dar tu
însăţi eşti acel cineva, numai tu însăţi eşti vinovată — <i>numai tu însăţi
eşti vinovată faţă de tine...</i>»</span><span lang="RO">” – Friedrich Nietzsche,<i> Genealogia moralei</i>); religie: „Trăim în
lumi paralele. Doar liniile păcatului/ ni se ating, uneori. Fiecare poartă cu
sine/ scheletul păsării tăiate în copilărie, îmi spui./[…] Un spectacol de instincte mutilate e omul. / O încercare
nereuşită a lui Dumnezeu/ de a se
autoexila; „Dumnezeu pierde/ pentru o clipă cheile de la poarta Raiului/ se
bucură ca un evadat/ de această provizorie libertate”. („</span><span lang="RO">Adevărul a fost considerat drept esenţă, drept Dumnezeu,
drept instanţă supremă, pentru că adevărul nici <i>nu </i>era <i>voie </i>să
fie privit ca o problemă”</span><span lang="RO">
– Friedrich Nietzsche,<i> Genealogia moralei</i>);
psihanaliză freudiană <i>à rebours</i> :
„sunt singur pe cer acelaşi soare/ la sfîrşitul zilei va fugi iar din sclavie/
va fi prins şi adus înapoi dimineaţa/ nenorocirea lui noi o numim răsărit”;
„zadarnic te chinuieşti ieşirea din tine însuşi e o alergare pe/ circumferinţa cercului”; etc.</span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO">Evident, asta a făcut poetul nostru dintotdeauna,
dar poate era nevoie să o reafirme, eventual şi ca esenţă a existenţei umane. Cum
zicea despre el, cândva, Vasile Dan: „Nu viaţa trăită a poetului e </span><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: Calibri;">substanţa lirică, ci însuşi actul
scrierii unui text... […] Viaţa fiecăruia e, pe cale de consecinţă, un text
(„trăieşti ce ţi-e scris”, se şi spune) scris de însuşi Dumnezeu.” (arca, 7-8-9
/ 2016). Aşadar, creioanele care apar în titlul cărţii lui din 2009 (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Înghiţitorul de creioane</i>) şi în al
acesteia din 2022, au un rol simbolic evident deasupra existenţei lor fizice, creioanele
sunt creatoare de „text”, deci iniţiatoare, creatoare de real, de viaţă. Un
poem ce poate fi o posibilă <i style="mso-bidi-font-style: normal;">ars poetica</i>
susţine pe deplin dependenţa de scris: „Poezia e felul meu de a mă preface
fericit/ cînd găsesc în palmă o pungă cu arginţi/ – dovada că am fost vîndut
mie însumi/ […]/ Poezia e/ mai nevinovată decît piatra de la gîtul înecatului./
M-am întrebat mereu dacă atunci cînd scriu/ trăiesc iluzia Celuilalt”. Amprenta
freudiană este similară cu aceea din mărturisirea lui Franz Kafka: „Viaţa mea
constă şi a constat întotdeauna în principiu din încercări de a scrie […]. Dar
să nu scriu era deja a fi întins pe podea, apt să fiu măturat. […] Pentru că
existenţa scriitorului este într-adevăr dependentă de biroul său de scris. Dacă
intenţionează să scape de nebunie, într-adevăr nu trebuie să-şi părăsească
biroul de scris; trebuie să se ţină de el cu dinţii.” Ce să vrei mai mult decât
sursele intime posibile ale dependenţei de Creion ale lui Costel Stancu?
Atmosfera nietzscheano-freudiano-kafkiană domină poezia acestui volum,
cititorul nu are cum ieşi din capcana în care se află din momentul în care a
început lectura: „un trapezist căruia încă nu i se dă/ voie să facă saltul
mortal rabdă şi taci îi strigă proprietarul marelui circ” – e o imagine ce pare
a veni din parabola nietzscheană a funambulului<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>– <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>„doamne cît îmi place să mă las
înşelat de/ nevinovatele jocuri ale realităţii de aerul lor solemn”. Iar dacă
simţim pe alocuri discrete şi plăcute ecouri blagiene, să ne bucurăm şi să ne
amintim că poetul-filosof a fost un excelent cititor şi iubitor de Nietzsche,
mărturie stă, cel puţin, eseul din <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Fenomenul
originar</i>.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: Calibri;"><span style="font-family: inherit;">Toată
poezia lui Costel Stancu este susţinută, însă, de forţa imaginii, de bogăţia uimitoare
a metaforelor, care curg dintr-una într-alta, ca într-un puzzle aparent
aleatoriu, dar creator de interpretări ale unei realităţi greu de stabilit dacă
este (trăire) interioară ori descriere exterioară, arta combinatorie a poetului
fiind fără cusur. Totul este judecată a realului imaginat, aparent, posibil
sau, mai ales, vizibil cotidian. Nu există decât vinovăţie, „chiar dacă mori/
eşti fericit seara după ce îţi dă să bei/ otrava dulce a îndoielii”, însă
excepţie face, oarecum, nostalgia vremii copilăriei (vezi „Un copil fericit ce
paşte o turmă de capre.”), dar şi aici, cam ca peste tot, parabola etică ocupă
rol dominant. Frumuseţea versului are totdeauna drept corolar o pildă, totul
este „joc secund”, nu neapărat mai pur…, aparenţa epică este, la început,
derutantă, pentru ca repede să devină lirism angajat în demonstrarea unei stări
reflexive acaparante: „niciodată nu rămîi cu adevărat singur te însoţeşte/
memoria acest animal de companie care ţi-a fost/ dăruit încă înainte de a te
naşte”. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: Calibri;"><span style="font-family: inherit;">Am putea adăuga
volumului, ca subtitlu, „poeme de înrobit cititorul”, pentru că dimensiunea
existenţialistă este prezentă, fără să facă altceva decât să convingă la
implicare în existenţa intimă, profundă, a poetului – am numit deja pe Kafka,
am putea adăuga Camus din <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mitul lui Sisif</i>
(„A vrea înseamnă a isca paradoxuri.”) ori Sartre din <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Fiinţa şi neantul</i> („Esenţa omului este libertatea de a alege. Omul
este condamnat să fie liber, îşi alege libertatea, esenţa, şi-n aceasta constă
măreţia, disperarea şi neliniştea lui.”) Poetul este dependent de text nu doar
pentru îl produce fără a se putea opri, ci şi pentru că se hrăneşte cu text.
Realul ajunge la el nu numai ca imagine văzută şi trăită, ci mai cu seamă ca
text asimilat, înţeles, judecat, din surse externe şi din surse interne, şi devine
tot text, încărcat de sensuri noi, de emoţii noi. Cercul se închide, dar este
mereu mai plin de culoare şi emoţie.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: Calibri;"><span style="font-family: inherit;">Costel
Stancu nu scrie poezie de duminică, cartea lui trebuie păstrată, poate, în
buzunarul salopetei, te munceşte, te pune la treabă şi, ceea ce este cel mai
important şi deloc periculos, creează dependenţă. Odată intrat în lumile lui,
odată trăit complexul de sentimente, emoţii, idei, vrei să citeşti din nou şi
din nou. Dacă „sfîrşitul lumii o să vină când înţeleptul nu se va/ mai îndoi de
nimic iar nebunul îşi va pierde/ cercul imaginar pe care îl rostogoleşte prin
oraş”, poezia lui Costel Stancu ai vrea să nu se sfîrşească niciodată. Şi aşa
va fi!</span><o:p></o:p></span></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-34255596585080023172024-02-21T15:18:00.002+02:002024-02-21T15:18:14.481+02:00Ramona Müller – Cealaltă fiinţă a mea<p style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdqJtyjwLN33kUvVsFjtOPqapK_I5Yyww4zfbzYYfCHnMlppoSd3ujQuKHUU-COUpTz08FKv1psBms9nm24beIoYhaO7jyfi0J0XF-mft1TzLZwomCF_0zQd5ndhx-7e-Tecb6UDhlHy5eRMsCyEA0KNbJ_3X4L4dfTaz4glTM8cEzGplkWO021YAZbU4/s788/Muller%20Ramona.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="788" data-original-width="474" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdqJtyjwLN33kUvVsFjtOPqapK_I5Yyww4zfbzYYfCHnMlppoSd3ujQuKHUU-COUpTz08FKv1psBms9nm24beIoYhaO7jyfi0J0XF-mft1TzLZwomCF_0zQd5ndhx-7e-Tecb6UDhlHy5eRMsCyEA0KNbJ_3X4L4dfTaz4glTM8cEzGplkWO021YAZbU4/s320/Muller%20Ramona.jpg" width="192" /></a></span></div><span style="font-family: inherit;"><br /> <span lang="RO" style="text-indent: 0.25in;">O poezie sprintenă,
dominată de reflexivitate ne oferă Ramona Müller cu această nouă carte a sa,
apărută la editura Tracus Arte (2023). Construită aparent rece, lucid, cu o
arhitectură a scriiturii complexă, adesea surprinzătoare în unghiuri mai
degrabă ascuţite, cu atitudine fără echivocuri (<i>no mercy</i>, cum ar zice
americanul), dar şi cu ambiguitatea bine mascată, care face cluul căii secrete
către emoţie, împreună, desigur, cu dimensiunea ludică ce e caracteristică
întregii creaţii a autoarei. Dacă ar fi numai atât, ar fi simplu de găsit calea
unei lesne-receptări, este vizibilă, însă, o puternică amprentă suprarealistă
(postmodernă?), cu evidente inserţii ale unui baroc târziu, caracterizat prin
rafinament şi extravaganţă retorică. Iată ce ni se spune în <i>interviu</i> (pag. 19): „azi dimineaţă/ i-am
ordonat vieţii/ <i>pe loc repaus!</i>/ pe
când afară se petrece/ <i>la vie en rose</i>/
în livingul meu/ se afundă mult mai roşu/ în fotoliul comod/ refrenul unui om/ <i>ce mai faci?</i>” şi se continuă astfel,
într-un dezmăţ de imagini provocatoare: „ce-am fost ieri/ azi numai sunt”;
„uite, acum îmi doresc/ să adorm cu zâmbetul de botez/ şi aşternută/ să-mi fie
primul rând de frunze/ cealaltă fiinţă a mea”, spre a se sfârşi cu: „de mâine
viaţa/ o ia din loc/ asta da/ cutezanţă!” Am citat dintr-unul din cele mai
frumoase poeme ale volumului, dar asemenea bucurii ale lecturii sunt din
belşug. Găsim „catedralele satului părăsit/ se înalţă doar în căpiţele de fân”
şi „oameni sunt ca oglinzile/ […]/ te simţi întreg// un simplu muritor/ din
mulţimea vidă”. Aflăm că „fiecare este rege în lumea lui de nebuni/ fiecare
este poet în preaplinul cuvintelor sale/ în rest cerul nu pare decât/ o imensă
pată de cerneală”. Foarte prezentă este, fireşte, autorefenţialitatea; poeta se
scrie pe sine: „oare sunt suma sau produsul destinului/ ascult şi mărturisesc/
tăcerea ultimei fobii// sunt de-o seamă cu cei care/ mi-au întârziat
copilăria”(pag. 25). Interogaţia asupra artei poetice, a travaliului creator, îşi
face loc adesea, iar metafora, uneori cu trimiteri la metafizic, îl implică fără
îndoială pe lector: „eu sunt fluturele/ care se luptă cu o armată de vrăbii/
nici nu mai ştiu/ pe unde mi-am lăsat aseară/ aripile/ […]/ când nu voi mai fi
fluture/ voi fi preot/ şi voi ridica/ fără grabă/ slavă lui Dumnezeu/ din
puterea nectarului” (pag. 28), ceea ce ni-l aminteşte – desigur, <i>à rebours</i> – pe oniricul Leonid Dimov,
cel cu ale sale „insecte xilofage”. Şi nu doar aici o amprentă onirică se
insinuează, este prezentă subtil de-a lungul volumului, în combinaţii dintre
cele mai surprinzătoare, dar se cuvine să revin altădată. Altfel, este evidentă
o pendulare continuă între raţiune şi sentiment, care augmentează intensitatea
dramatică, după modelul străvechi al barocului! A se vedea, mai cu seamă,
poemele <i>hainele ne poartă destinul</i> (pag.
75) şi <i>fata îmbrăcată în negru</i> (pag.
79): „în oraşul care face pauză între generaţii/ noaptea trecută/ s-au stins
fără somaţie toate jocurile// […]// când circulă bolizii/ fata îmbrăcată în
negru/ apare la culoarea roşie a semaforului/ ca să îmbrăţişeze parbrizul
prăfuit/ cu fruntea alungită ca o gutuie/ şi cu unghiile tăiate din carne/
[…]// fata îmi întinde mâna ei de gheaţă/ în dreptul fiecărui deget creşte/
câte o tristeţe”. Asemenea, <i>femeia cu
pantofii roşii</i> (pag. 82) – într-adevăr, „femeia desculţă este mult mai
frumoasă”... Materia este Cuvânt, altfel nimic nu ar avea sens, chiar „viaţa
începe cu literă mică/ am vrut să mă fac mare/ şi am ieşti din ea” (pag. 36).
Textele consistente ale cărţii, <i>Mama Geea
şi Omul</i> (pag. 37) şi <i>epoleţii
azurului</i> (pag. 57), aparent mai teziste, tocmai asta îmi pare că
demonstrează: preeminenţa Spiritului asupra Mundanului. Au o epică poetică
muzicală, o vibraţie interioară de tipul lentorii lichide, care, prin coerenţa
particulară, le apropie de <i>cantos</i>-urile
poundiene, amintesc de acele „iron filings on a mirror”, undeva între unitatea
mitică a poemului <i>The Waste Land</i> al lui T. S. Eliot şi fluxul de
conştiinţă al lui James Joyce ori </span><span lang="RO" style="background: white; text-indent: 0.25in;">Virginia Woolf</span><span lang="RO" style="text-indent: 0.25in;">. Cu vorbele expatului
american, „some poems may have form as a tree has form, some as water poured
into a vase.” </span><span lang="RO" style="background: rgb(250, 250, 250); text-indent: 0.25in;">(1918)</span><span lang="RO" style="text-indent: 0.25in;">. Aşadar, „suflet ce-ai băut
cupa amară/ din ochiul morţii/ cum te zbuciumi cu atâta dârzenie/ când viaţa nu
mai are timp/ să se întâmple/ şi trece toată prin simţiri/ cad îngeri din cerul
schilodit/ tălpile trufaşe/ strivesc iluziile şi câmpurile de maci” şi toate
celelalte versuri sunt semne ale unei atitudini în arta poetică dificil de ataşat
unei direcţie anume, redundanţa întemeietoare a substanţei emoţionale oferind
Ramonei Müller libertatea de a ne spune adevărul care convinge şi subjugă. Ceea
ce şi face în această carte remarcabilă.</span></span><p></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-68699746416142342892024-02-21T15:00:00.000+02:002024-02-21T15:00:30.622+02:00Ştefan Caraman - Rudi şi alte cioburi de singurătate*<p style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> </span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUypkAyMKIvvHbQWS5oXwrVLcvDq37BAseordSn_5wiLIAqRrf8qNpC0YHeSm6dxjGcZmuNqt5SoPIjo4CyOLRK5T1NYrO_d9UJgI_RZ01g8eSj-R5vz7dPXzkDE7fNg2A_8v0KoccXx_oyw__kElr_iTLoNwApyPhTC-DrNA5BM66FMZ59Z2IzMnSlRk/s452/rudi.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="452" data-original-width="311" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUypkAyMKIvvHbQWS5oXwrVLcvDq37BAseordSn_5wiLIAqRrf8qNpC0YHeSm6dxjGcZmuNqt5SoPIjo4CyOLRK5T1NYrO_d9UJgI_RZ01g8eSj-R5vz7dPXzkDE7fNg2A_8v0KoccXx_oyw__kElr_iTLoNwApyPhTC-DrNA5BM66FMZ59Z2IzMnSlRk/s320/rudi.jpg" width="220" /></a></span></div><span style="font-family: inherit;"><br /></span><p></p><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 13.5pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Ne place să ne mândrim cu tradiţia (de fapt, nostalgia…) lecturilor
noastre răbdătoare din proze întinse ca dimensiuni, împănate cu analize
minuţioase (şi abisale psihologice) ale unei realităţi pe care am dori să ne-o
mai apropriem. În fapt, nu mai avem decât arareori răbdarea aplecării asupra
unor cărţi „dificile”, lungi monoloage / discursuri ţinute de personaje
„puternice şi contradictorii”. Ne fascinează mai degrabă simplitatea şi
limpezimea unor întâmplări desprinse / decupate din absurdul firescului
cotidian, dintr-o lume a ratărilor repetate şi inexplicabile, a lipsei de
comunicare, a dez-empatizării şi a rutinei relaţiilor sociale. În toate, o
poeticitate înţeleaptă şi o asumare a destinului care ne aduc aminte de fraza
camusiană: „Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit” ori aceea a
personajului sartrian: „Infernul sunt ceilalţi”. Ori o combinaţie a amândurora.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 13.5pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Ştefan Caraman adaugă la toate acestea un accent de ironie caldă în
privirea asupra lumii, care face derizoriul interior acceptabil ca simbol
semnificativ. Chiar jocul de-a „textul utilitar” şi refuzul fabulei (eventual
moralizatoare) face din proza lui o oglindă în care ne putem vedea dezbrăcaţi
de convenţii şi de iluzii. Ne aflăm căutând să ne pansăm rănile cu durerile
celorlalţi. Putem plasa, astfel, autorul în descendenţă cehoviană. Fiinţele
care populează cele opt texte sunt măşti ale aceluiaşi personaj – să-i zicem
Rudi. Cuplurile care-şi caută împlinirea într-o dragoste (numai) visată sunt
formate nu din indivizi care se completează, ci care se aseamănă. Patimile,
tumultul se sublimează prin actul fizic în golire sufletească. Când ajunge la
(un) capăt, fiecare descoperă abia începutul aşteptării, al umilei speranţe.
Sau văd, pur şi simplu, neantul – precum Katalin din „Poveste dintr-o gară”,
care dispare în gol „de parcă n-ar fi exista niciodată”.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 13.5pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Personajele lui Ştefan Caraman, vorbesc mult, par a se destăinui timid,
nesigur, se agită, o fac parcă pentru a-şi demonstra că există cu adevărat, că
nu sunt doar fantasme ale unui demiurg indiferent şi nebun. Li se refuză orice
dimensiune tragică. Vor să aibă sentimente, trăiri, dar acestea se dovedesc a
fi măşti oţioase. Contururile lor, puternice, individualizate, par deodată desenate
pe apă: cea mai mică adiere le schimbă. Uneori îşi joacă alte identităţi
(precum în „Călătorie dintr-un război în altul”) pentru a forţa în celălalt o
deschidere spre comunicare. Dar totdeauna se dovedeşte că avem de-a face cu
acea construcţie a unui tunel de la ambele capete în care se ratează întâlnirea
de la mijlocul muntelui. Marele Arhitect a greşit proiectul. Şi-a abandonat
creaţia într-o roză a vânturilor.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 13.5pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Cu acest „Rudi…” Ştefan Caraman îşi confirmă harul şi-şi consolidează
locul în galeria maeştrilor prozei scurte, ridicând încă o dată vălul de pe o
imagine a lumii lipsită de iluzii şi coerenţă, imposibil de (re)cunoscut, cu
atât mai puţin de luat în stăpânire.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 13.5pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">* Ed. Compania, 2005</span><span style="font-size: 10pt;"><o:p></o:p></span></span></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-82644780517281372912024-01-25T19:15:00.003+02:002024-01-25T19:16:14.580+02:00Aura Creiţaru - Calliope şi coloniile de fluturi<p><span style="font-family: inherit;"> </span><b style="text-align: justify; text-indent: -0.25in;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Aură de Calliope cu trăsături
de Euterpe</span></span></b></p><p><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgljU17tDAj3fEAxdufnoL73MplpVTLvlVUs0Abl4DbFPQeoFYJaM_0ZCYu_rXfC0YJl_6HEIb6ydpIdPufj5LwfBMCcFqlev2WvE9mNjf2sWtvQmdDYQO9ZC-tI4NejqO-LeVGI-bV8TeU2FUa_Rba12EHRg-RUJJD8y3d53iGcCPfOFkJLOyKSWxZQjQ/s2480/coperta-creitaru_c1.jpg" style="clear: right; display: inline; float: right; font-family: inherit; letter-spacing: -0.1pt; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center; text-indent: 13.5pt;"><img border="0" data-original-height="2480" data-original-width="1745" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgljU17tDAj3fEAxdufnoL73MplpVTLvlVUs0Abl4DbFPQeoFYJaM_0ZCYu_rXfC0YJl_6HEIb6ydpIdPufj5LwfBMCcFqlev2WvE9mNjf2sWtvQmdDYQO9ZC-tI4NejqO-LeVGI-bV8TeU2FUa_Rba12EHRg-RUJJD8y3d53iGcCPfOFkJLOyKSWxZQjQ/s320/coperta-creitaru_c1.jpg" width="225" /></a></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 13.5pt;"><span lang="RO" style="letter-spacing: -0.1pt;"><o:p><span style="font-family: inherit;"> </span></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 13.5pt;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="letter-spacing: -0.1pt;">Calliope este fiica lui Zeus şi a Mnemosynei. E considerată şi cea mai
înţeleaptă dintre muze. Întrucât apare în picturi cu un instrument de scris sau
cu o liră în mână, e considerată muza poeziei epice. Conform unei tradiţii a
pitago-reicilor, Calliope e, să reţinem, şi muză a filosofiei. Din această
perspectivă <i style="mso-bidi-font-style: normal;">aedică</i> pare că ne invită
Aura Creiţaru să citim opera sa din acest volum. Şi ca să nu existe nici un
dubiu în abordare, pentru ideea de zbor nu există ataşat niciun <i style="mso-bidi-font-style: normal;">aedes aegypti</i>, ci sunt nişte colonii de
fluturi („</span><span lang="RO" style="color: black; letter-spacing: -0.1pt;">Poate sunt
ultimul fluture alb cu nervuri negre fine</span><span lang="RO" style="letter-spacing: -0.1pt;">”), ceea
ce ne sugerează să nu trecem cu vederea adierile nu neapărat pasagere iscate de
fluierul lui Euterpe, muză a poeziei lirice.</span><span lang="RO" style="color: black; letter-spacing: -0.1pt;"><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 13.7pt;"><span lang="RO" style="letter-spacing: -0.2pt;"><span style="font-family: inherit;">Mărturiile din acest volum ţin de zona sensibilă a atmosferei
interioare, a permanenţei trăirilor profunde, reflexivitatea este o componentă
asumată, autoarea scrie cu scop, desfide actul gratuit ori dicteul automat,
verbozitatea deşănţată, are mereu ceva de spus şi o face hotărât, cu mijloacele
cele mai potrivite spre a convinge şi a isca emoţie. Acumulări descriptive
decorează peisaje deloc nevinovate, luxurianţa ascunde ori dezvăluie sentimente
(„Iubesc tabloul cu ramă neagră”), întâmplări („cineva mă pictează sau mă
visează”), atitudini („Din când în când cineva în halat alb îmi face
recomandări”), sensuri. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Natura naturata</i>
pare a fi regina poeziei pentru autoare, nu există poem în care să nu dea tonul
ori să decoreze iluzia realului sau să inducă interogarea asupra existenţei
umane; substanţa se combină viguros cu Timpul în diverse versiuni şi forme –
tren, barcă, amintire, trecut, trecut al trecutului, „viitorul omniprezent
înverzind orizontul”, eternitate, dar mai cu seamă Prezent, cu suferinţele,
tragediile, durerile, neîmplinirile cotidiene. Este demnă de remarcat
dimensiunea socială a discursului, mai mult ori mai puţin discretă în substanţa
cărţii, nu există loc pentru indiferenţă, pentru nepăsare, pentru evitarea
realului celui mai crud. Subiectul războiului este, de exemplu, scos în faţă,
vocativul îl face şi mai accentuat („Vedeţi cum se umplu gropile comune/ cu
morţi? / […]/ Opriţi războiul! E târziu, opriţi-l acum!”), ceea ce o situează
în marja unei retorici a postmodernităţii sociale şi activismului cetăţenesc. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 13.5pt;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO">Dar cel mai
importat aspect al poeticii Aurei Creiţaru este recursul la dimensiunea
transcendentă a fiinţei umane, interogarea din perspectiva credinţei („La ce
este bună lumina?!/ De ce căutând-o nu obosim,/ De ce detestăm întunericul,/
Orbi, de ce nu-i uşor să trăim?”), dar şi din perspectivă psihologică, analiza
relaţiei Eului cu Sinele fiind adesea startul unui periplu poetic acaparant
(„Prietene,/ eşti adâncimea ochiului limpezit/ în taina sufletului iubit/ Eu
sunt tu când te simţi privit...”). Discrete, aceste dimensiuni ale mesajului
liric se insinuează în fundal, în desfăşurarea cotidianului supus translaţiei
în metaforă. Discret este şi erosul, prezenţă mai cu seamă subtilă, prin toate
vârstele şi formele sale omeneşti – „</span><span lang="RO" style="color: black;">iubirea e moneda de schimb/ a cuvintelor suferind o selecţie
naturală –/ o sublimare, până la rarefiere,/ până la uitare de sine” ori
„Doamne, trage-mă afară din hău şi uitare,/ căci sper să ating deodată pământul
şi zarea,/ să conving copilul dinlăuntrul sufletului/ că poate să-şi învingă
greşeala, scăparea,/ chemând tot mai aproape curajului, iertarea...”<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-hyphenate: none; text-align: justify; text-indent: 13.5pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Nostalgia
este o mare sursă de lirism, aici muza Euterpe se desfăşoară deplin (v. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Testament de insomniac</i> ş.a.). Pe
alocuri, Samsara – ciclul naştere, moarte, renaştere – vine ca un răspuns la
întrebările privind sensul vieţii – „Căci tălpile minţii ne sunt înrădăcinate/
în vecii vecilor,/ în acelaşi spaţiu de zbatere liberă a gândurilor”, iar Al
treilea ochi – „ochiul pineal” – îşi face jocul aşteptat ştergând graniţele timpului,
aducând în teren familia, rudele, prietenii, copiii – mai ales copiii! – într-o
permanenţă de înţelesuri noi, sensuri uitate, revizuiri necesare. Leagănul
amintirii îşi urmează traiectoria fără grabă, în fraze ample, metafore
semnificative, delicate, bogăţia limbajului completând frumuseţea expresiei.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 13.5pt;"><span lang="RO" style="letter-spacing: -0.2pt;"><span style="font-family: inherit;">O carte cu poezii de recitit şi din pricina muzicalităţii intrinseci a
versului, cu ornamente sonore atent prelucrate până la amănunt de către o
autoare pricepută şi talentată, care mărturiseşte: „Cred că m-am născut
dintr-un vis”…<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 13.5pt;"><span lang="RO" style="letter-spacing: -0.2pt;"><o:p><span style="font-family: inherit;"> </span></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-size: 16.0pt;"><o:p><span style="font-family: inherit;"> </span></o:p></span></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-61844193431310947612024-01-25T17:56:00.002+02:002024-01-25T17:56:49.576+02:00Mioara Bahna - Noi ipostaze ale scrisului românesc actual<p><span style="font-family: inherit;"> </span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKZpvx2B4tzB7NRoqLIXMARgdxe_zis-P9_La70VYfwk4lVjWagg32Jyn8F5PgmjGgXGLlc23-bephyfUsl7FA7paMrv5Im3xzYrGeL5AzJ0VqMK04lI21r2REZqLM5Md8kA2fpZYNBQLf5b-2Sv5b2auR94pO051S5KRlnm4rjolOxUYAHKO-dcOe8C4/s2481/ipostaze_3_c1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: inherit;"><img border="0" data-original-height="2481" data-original-width="1786" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKZpvx2B4tzB7NRoqLIXMARgdxe_zis-P9_La70VYfwk4lVjWagg32Jyn8F5PgmjGgXGLlc23-bephyfUsl7FA7paMrv5Im3xzYrGeL5AzJ0VqMK04lI21r2REZqLM5Md8kA2fpZYNBQLf5b-2Sv5b2auR94pO051S5KRlnm4rjolOxUYAHKO-dcOe8C4/s320/ipostaze_3_c1.jpg" width="230" /></span></a></div><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Miile de pagini
despre literatură publicate de Mioara Bahna în anii din urmă ne îndreptăţesc să
socotim că maturitatea judecăţii sale critice este dincolo de orice îndoială.
Seriozitatea şi acurateţea cu care îşi construieşte discursul relevant despre
opera literară ne permit să îl situăm fără tăgadă la cotele cele mai înalte,
lângă vechi maeştri care spuneau: „Critica nu e un periplu în jurul operelor de
artă; oglindim frumuseţile drumului, mărindu-le prin activarea colaboraţiei
noastre.” (Eugen Lovinescu) ori „Ce este critica în definitiv? O încercare de a
determina dacă o operă ivită în timp este în stare să ţină mult.” (George
Călinescu). Perspectiva Mioarei Bahna asupra oricărui text literar nu este sec
ştiinţifică, ci eminamente artistică, nu are ca suport nicidecum obiectivitatea
rece, ci calda subiectivitate, altfel nici nu poate fi judecată estetic Emoţia,
sursă şi obiect al oricărei opere de artă, fie că e muzică, artă vizuală,
coregrafică ori literară. „Obiectivitatea deplină este o utopie”, spune <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>undeva N. Manolescu, cel care declara deschis:
„eu rămân cu nostalgia esteticului”. </span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Între aceste repere
se cuvine să citim critica Mioarei Bahna, fie că este despre scriitori aflaţi
la debut, fie că este despre autori premianţi Nobel. Asumarea lucidităţii
estetice înseamnă, evident, responsabilitate şi vocaţie, coerenţa discursului
se sprijină pe acumulări ale dezvăluirii aspectelor relevante din oricare text
literar aflat în analiză. Ni se prezintă nu numai ceea ce se spune, cu
sensurile aferente despre lume şi viaţă, ci mai cu seamă cum se spune, care
sunt mijloacele folosite spre a convinge şi, adesea, a subjuga cititorul. Arta,
spune undeva, în carte, „este, cu adevărat, una dintre formele de accedere la
salvare pe care ni le permite divinitatea”, şi este o convingere a criticului
care dă măsura sincerităţii angajamentului în slujba esteticului. </span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Pentru Mioara
Bahna, nimic nu este neimportat într-un text literar, totul are un rost, are un
scop, semnifică, este simbol, face trimitere la ceva mai înalt şi mai complex,
este nu numai imagine a lumii, „întruchipare a vieţii”, ci şi comentariu asupra
existenţei, asupra condiţiei umane, judecată despre societatea în care autorul
trăieşte sau pe care o inventează – utopie, distopie –<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>tocmai spre a dezvălui posibile pericole ori
căi de salvare. Când orice este posibil, totul e posibil, deci, nu poate fi
ignorat contextul istoric şi estetic, şi, evident, ni se prezintă apartenenţa
operei la un curent literar, la o direcţie, asocierea cu un moment ori
eveniment existenţial, elemente care permit o bună orientare a lecturii, o
îmbogăţesc. Clasicele „genul proxim” şi „diferenţa specifică” sunt
întrebuinţate cu îndemânarea profesionistului. Evaluarea se bazează pe un cumul
de aspecte dezvăluite treptat, argumentate prin recurgerea la citate relevante.
Se poate ghici existenţa unui anumit algoritm al construcţiei discursului
critic, necesar pentru a da originalitate, dar şi spre a face cât mai
convingătoare judecata axiologică. Prezentarea este acribioasă, precisă,
mecanismele uneori ascunse ale creatorului sunt aduse la vedere, referinţele
livreşti sunt dezvăluite, ecourile culturale devin argumente ale importanţei
imaginarului în contextul mai larg al literaturii, al apartenenţei la un
domeniu bine definit.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Vocile autorilor
se aud continuu în spatele textului critic, e un murmur continuu, întreţinut cu
talent şi îndemânare de Mioara Bahna, nimic nu contează mai mult ca arta
poetică inerentă oricărei creaţii literare şi asta ni se demonstrează cu
fiecare paragraf. Iată un exemplu de construcţie semantică relevantă cu privire
la un text liric: „o analiză temeinică a condiţiei umane începe în carte cu
observarea sinelui, a meandrelor funcţionării lui, a dihotomiei fiinţei, din
care derivă tot ceea ce este definitoriu pentru om”.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Interesant de precizat este că observaţiile
sunt nu numai din perspective strict literare, ci şi din perspective
psihologice şi filosofice, autoarea neîntârziind să evidenţieze şi să
interpreteze aspecte specifice ale comportamentelor personajelor ori
alter-ego-urilor naratorilor din texte lirice ori de proză. </span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Ceea ce practică,
în fond, criticul literar Mioara Bahna este, cu minunata sintagmă barthesiană,
un „discurs îndrăgostit”, având ca premisă a lecturii un act de subiectivitate
– orice lectură are, de altfel, ca origine un subiect anume, iar subiectul este
unul extins, dezorientat, al necunoaşterii. Subiectivitatea nu mai este una
lirică, expresionistă sau impresionistă, ci ea este în mod esenţial
intersubiectivitate. După Barthes, o teorie a lecturii nu mai este posibilă în
afara unei teorii a intersubiectivităţii limbajelor. Scopul cercetării textuale
este pentru Barthes noul, definit ca noul existenţial sau erotic opus noului
istoric sau sociologic. Mioara Bahna ştie bine acest lucru și pe aceste
fundamente construieşte discursul critic. Ceea ce îl face cu atât mai frumos şi
convingător .</span></span></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-39175019659440460692023-10-14T12:58:00.000+03:002023-10-14T12:58:36.381+03:00Mihaela Chiţac – Cabinetul de curiozităţi<p style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 0.2in;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYo3lwlydGBmqdO5-JfzWKo1zWeVDR4eKq7814R-d2Cuzzv2l5Ctvh4iWs5XtKNaG-f6YC_4ExvrhxxTlS_DXjEDG618PYBU2yaxbNrNiS5FpOUN_7oXllXrO8btptHZLNmuvqmHevL_jZGCiNyBsqMvrGUR23d-EuXnLNxhqhFO_WFDfKnTbZSQxdTt8/s280/Mihaela%20Chi%C5%A3ac%20%E2%80%93%20Cabinetul%20de%20curiozit%C4%83%C5%A3i.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; font-family: inherit; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center; text-indent: 0.2in;"><img border="0" data-original-height="280" data-original-width="180" height="280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYo3lwlydGBmqdO5-JfzWKo1zWeVDR4eKq7814R-d2Cuzzv2l5Ctvh4iWs5XtKNaG-f6YC_4ExvrhxxTlS_DXjEDG618PYBU2yaxbNrNiS5FpOUN_7oXllXrO8btptHZLNmuvqmHevL_jZGCiNyBsqMvrGUR23d-EuXnLNxhqhFO_WFDfKnTbZSQxdTt8/s1600/Mihaela%20Chi%C5%A3ac%20%E2%80%93%20Cabinetul%20de%20curiozit%C4%83%C5%A3i.jpg" width="180" /><span style="font-family: inherit; text-align: justify; text-indent: 0.2in;"> </span></a><span style="font-family: inherit; text-indent: 0.2in;"><br /></span><span style="font-family: inherit; text-indent: 0.2in;">Editura Neuma, din
Apahida, ne-a obişnuit cu surprize plăcute şi în materie de poezie, aducându-ne
adesea spre lectură autori cu personalitate puternică, distinctă, cu talent şi
ingeniozitate, cu îndrăzneală şi cu mari nelinişti creatoare. Mihaela Chiţac
pleacă spre poezie dinspre artele vizuale, cu aplecare evidentă către culoare
şi abstract. „Subiectele pe care mi le aleg vin de la sine în momentul în care
mă opresc asupra unui amănunt care răscoleşte în mine o anumită stare.” –
declară undeva. Este o autentică mărturie de ars poetica, valabilă atât pentru
pictura sa, cât şi pentru poezie. Numai abordarea le cam desparte, cum observă
şi dl. Horia Gârbea, pe coperta a patra a cărţii – „Versurile au o concreteţe
tăioasă” –, abstractul manifest din abordarea grafică, inclusiv în desenele
dinlăuntrul cărţii, contrastează în mod fericit cu versul-obiect, mai ales
atunci când trimite la o realitate fantezistă, miraculoasă, stranie: „ţipătul
sare în ochi/ ustură, tunde din mine/ sfărâmă chipul oglinzii în fărâme/ în
fundal un labirint de străzi/ cu sensuri unice şi fundături/ […]” (trosnet).
Avem, însă, numeroase evadări metamorfice, semnificative pentru încercarea
reuşită de a experimenta cu arome kafkiene (Gregor Samsa) ori cărtăresciene
(păianjenul şi fluturele; la el, teluric [păianjenul] versus celest
[fluturele], pământ versus cer, inferior [înspăimântător şi fascinant] versus
superior, teroare versus extaz): „înainte de a fi fluture/ mă mişcam frenetic/
mă roteam prin oraşul copiilor feeric/ eram un turbion de energie juvenilă/ din
care mă desprinsesem dureros/ aşa, cât o unghie fină, uşoară, infimă…/ […]/ am
aterizat din senin/ rotocol alburiu/ dintr-un nor anonim/ în sufletul unui
copil/ devenind un experiment/ molecular lipicios/ fluture de mătase fragil”
(fluture). Tragedia insectei „încurcat(e)/ într-un caier se bumbac/ sau de vată
de zahăr” devine salvare prin evadare a spiritului în refugiul infantil. Poezia
Mihaelei Chiţac este pozitivă, luminoasă, iar propensiunea spre ritm şi
muzicalitate, prin aliteraţii şi rime ce se aşază firesc, accentuează plăcerea
lecturii dincolo de şi în beneficiul sensurilor reflecţiei subiacente: „celule
prevăzute cu o armă/ îi apără pe cei ce vro să doarmă/ pe muzica lăsată în
surdină/ tresar la acea mai mică larmă/ îndeplinesc o funcţie de rutină/
poziţionate-n stare de alarmă/ veghind la armonia lor deplină/ îşi protejează
miezul moale/ cu o carcasă anodină/ pe care-o cară peste casă/ o conformaţie de
ţestoasă/ crescută dintr-un soi de teamă/ castel cu turn de apărare/ creneluri
îngropate-n ceaţă/ se întrevăd în depărtare/ goarna de-alarmă-şi drege grasul/
liniştea ţipă, sparge ceasul/ sună strident a deşteptare” (alarmă). Aglutinarea
torenţială de imagini conduce pas cu pas, aparent haotic, spre compoziţia
picturală, de acuarelă, a unui moment din viaţa cotidiană la care nu ne gândim
neapărat dintr-o asemenea perspectivă. Paradoxal, tot spectacolul zgomotos
matinal este rezolvat simplu: „liniştea ţipă, sparge ceasul”. Imaginea întreagă
nu este/ nu poate fi descrisă grafic de penelul artistului; dar poate fi
sugerată de cuvânt. Ceea ce şi face poeta, aici şi mai peste tot. Este posibil
ca fuga ei spre artele cuvântului tocmai în asta să îşi aibă o motivaţie –
imposibilitatea de expune esenţa imaginii unei trăiri („care răscoleşte în mine
o anumită stare”) numai în contururi şi culoare. Sugestia vizualului – cum şi a
audibilului – poate fi incompletă, ţine prea mult de vibraţia universală
accesibilă limitat simţurilor fiinţei umane, aşadar artistul are nevoie –
conştient ori dintr-un instinct benefic – de cuvinte, de nesfârşirea
alăturărilor dezvăluitoare de sens. Astfel, dacă vorbim de realism magic în
poemele Mihaelei Chiţac nu avem a greşi. Dar este şi un angajament etic în
aceste versuri. Aparenţa descrierii de fapte banale virează repede spre analize
de atitudine, ascunse sub metafore metamorfice: „miting neaşteptat la etajele
superioare/ chiriaşii blocului de carne sparg uşi/ pe palier urcă intruşi/
furnicături în mâini şi în picioare/ deschid o fereastră la mansardă/ ies pe
terasă la răcoare/ adio linişte pe coridoare/ încerc să-mi curăţ vasele
comunicante/ din învechitele uitate interioare/ mă complac în fascinaţie/
deschid sertare preţioase/ înghit gogoşi din partea casei/ aştept de mult o
explicaţie/ curentul de opinie îmi dă frisoane/ provoacă agitaţie la balcoane/
în exterior intensă animaţie/ agitatori pe stradă în pas de defilare/ poartă pe
sus pancarte/ se apără de rele cu steaguri şi icoane” (miting). Evenimentul
este trăit visceral, implicarea este, de fapt, sindrom de apărare, adaptarea
este falsă, e înşelătoare, personajul caută refugiu dincolo de deşertăciunea
realului, în vis, mister şi magic. Metafora este, de fapt, regina poeziei
acestei autoare: „toţi bărbaţii din lume/ au plecat în galop călare/ coborând
în ropot/ de pe muntele Venus/ pe câmpia lui Marte…/ o clipă de graţie/ în
goana nebună/ domolind caii sălbatici/ cu-nspumate coame/ volbură în vânt/
săgeţi şuierând/ fluturânde cozi/ cu şfichiul de păr/ dându-şi singuri bice/
gonind peste câmpuri/ frenetic… ferice…” (Marte şi Venus)</span><span style="font-family: inherit; text-indent: 0.2in;"> </span><span style="font-family: inherit; text-indent: 0.2in;">Metafora cu ţintă precisă, adesea având sens
reflexiv, dă valoare esenţială liricii acesteia. Anatomie, Instanţă, Prizonieră
sunt poeme care dau seamă de varietatea temelor şi unitatea algoritmelor care
induc emoţia: „îngân un cuvânt, nu-mi încap în gând/ în capacul ghindei din
copac/ gândurile-ncep să-şi facă de cap…”; „o instanţă superioară/ a decis că
n-avem dreptul/ la patru anotimpuri/ cu circuit închis/ ci la un remix
climatic/ cu două sezoane bis; „ciorile […]/ descoperă ecografia igrasiei/ pe
pereţii scorojiţi ai casei/ în desenele copilăriei”.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 0.2in;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Desigur, creaţia ei a
fost comentată ca apropriată suprarealismului, s-au subliniat rafinamentul şi
inventivitatea, dar cei care au pus în frunte ludicul şi magicul, condimentat
pe alocuri cu eticul, îmi pare a găsi cea mai corectă viziune. Nu avem o poezie
a refugiului din real, ci a impunerii unui anumit real, bogat, extins în spaţiu
şi timp cu inerentele şi de prea multe ori evitatele elemente ce ţin de
psihologia receptării, de trăirea interioară ca filtru pentru emoţie. Delicatul
poem de final defineşte relaţia poetei cu sine, folosind încântătoare metafore
spre a oferi o reflecţie serioasă asupra existenţei. Avem un cabinet de
curiozităţi cât un muzeu de alese bijuterii.</span></span></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-40492664936949129572023-09-21T18:09:00.005+03:002023-09-21T18:11:15.860+03:00Erotikon geometric<h3 style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></h3><h3 style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></h3><h3 style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguS5hlTozwrHE1H9bj2Cqs2hz48NCxnSCniIcTthsmHDxPYtH1YMFj9po-0RBq26bDLbtjf1ShgroAX9R03r97FeYlht0Cl5Dp06naCcpmpaduD5l_4wg7zjbhODCvNmnTMOpL9EEwIP6fZQHjiYbkxhrC_LgEdxhpGbb3TMyonbjBHb0Y1DBE2fTjF6M/s2916/Tango%20in%20Braille.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="2916" data-original-width="2067" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEguS5hlTozwrHE1H9bj2Cqs2hz48NCxnSCniIcTthsmHDxPYtH1YMFj9po-0RBq26bDLbtjf1ShgroAX9R03r97FeYlht0Cl5Dp06naCcpmpaduD5l_4wg7zjbhODCvNmnTMOpL9EEwIP6fZQHjiYbkxhrC_LgEdxhpGbb3TMyonbjBHb0Y1DBE2fTjF6M/s320/Tango%20in%20Braille.jpg" width="227" /></a></div><span style="font-family: inherit;">Gabriel Alexe - Tango în Braille</span></h3><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"></span></p><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"><o:p><span style="font-family: inherit;"> </span></o:p></span><span style="font-family: inherit; text-indent: 12pt;">E o ordine în toate
şi mai cu seamă la matematicieni nici nu merge cu plecăciune haosului,
indeterminării, ci e laudă preciziei şi clarităţii. Dacă mai scrie şi poezie,
matematicianul fuge cât poate spre abstract, urmărit neîndoielnic de concretul
cotidian, prins din urmă, însă, şi cu tandreţe mângâiat. „Simţul echilibrului e
viziunea unui copil ventriloc// un copil e un milkshake de fiinţe cu spaima la
purtător/ toate fiinţele reproduse după tiparul originar/ contaminează
realitatea zilei// (eu însumi dau buzna în mine şi nu ştiu cine pe cine a
contaminat)” (pag. 48) – iată cum ambiguitatea inerentă artei poetice îl
infectează cu emoţia pentru care leac nu există, nici vaccin. Pe urmele înaintaşilor
săi, robi ai poeziei derivaţi (ori deturnaţi) din aşa-numitele ştiinţe exacte
(atât de exacte, încât se schimbă pe ici, pe acolo, prin punctele esenţiale, la
răstimpuri), Gabriel Alexe se aşează cuminte între zidurile solide ale
lirismului dintotdeauna, cântă şi dansează cum ştie mai bine, pe nişte
partituri împănate de surprize. Ba chiar construieşte forme plastice după
formule recognoscibile, deja verificate pe la mijlocul secolului anterior. Şi
ne invită, provocator, să le cunoaştem prin atingere imaginată direct, nu la „o
promenadă în ritmuri de blues/ nisip azalee bonsai tsukubai aleea de vis
andaluz”, ci să dansăm un fel de </span><i style="font-family: inherit; mso-bidi-font-style: normal; text-indent: 12pt;">pasodoble</i><span style="font-family: inherit; text-indent: 12pt;">
în metru binar, după o partitură improvizată cu atenţie după scheme grafice
precise: „te aşezi cu spatele în faţa oglinzii/ goală golită himerică/
saţietatea sânilor în oglindirea feselor// obişnuinţa conferă ochiului privire
divină/ din unghiul perfect privesc întregul:/ faţă şi spate dintr-odată!//
pensula împodobeşte sânul stâng cu faţa trupului tău/ sânul drept cu spatele/
pictez pe sânul tău ca un maestru o monedă aruncată în sus/ căzută în acelaşi
tip pe ambele feţe!” Chiar din poemul ce dă titlu cărţii suntem, iată, aruncaţi
într-un relief curat picassian (v. tabloul </span><i style="font-family: inherit; mso-bidi-font-style: normal; text-indent: 12pt;">Fată
în faţa oglinzii</i><span style="font-family: inherit; text-indent: 12pt;">), din care mai lipseşte doar un timp ce curge (ori nu l-am
observat eu…), căci dinspre Dali pare că vine continuarea: „dacă mă simţi deja
m-ai îmbrăţişat în afara trupului/ precum aş agăţa pipa de fum/ şi fumul de
tavan”, cum tot de-acolo părea a veni mai devreme şi „număr etajele la secundă/
secundele urcă trupul captiv în oglindă/ levitând în aer” (mai încolo, totuşi,
„pe linia vieţii timpul pluteşte în gol”…). Combinaţia asta de Picasso-Dali,
rivali ce s-au admirat reciproc timp de peste patru decenii, oferă poemului din
debutul cărţii, dar şi celor care urmează, o vibraţie aparte, care-l subjugă pe
cititor, surprinzându-l continuu. Gabriel Alexe experimentează o modalitate de
a construi textul poetic pe un lirism deja imaginat şi pus în operă grafică. Alăturată
eleganţei unui Klimt, aroganţa dezinvoltă a unui Schiele este împinsă înainte
de către poetul nostru, căci nu cuvintele sunt importante, ci imaginile pe care
le generează. Este o reuşită totală, întrucât, cum subliniază şi prefaţatorul
Gellu Dorian, nefiind hedonic, ludicul îi permite să se joace narcisist, cu o
autoironie molipsitoare: „Sună şi-ţi deschid cu sufletul// pregătesc un
cocktail ne jucăm de-a v-aţi ascunselea/ te piteşti în rochia de seară şi eu mă
prefac că te caut// funduleţul tu boreal (ridicătură de sân la vedere) te-a dat
de gol/ pe alocuri eşti o floare de gheaţă îmbrăcată în cămaşă/ (de fapt în
bluza mea de pijama fără nasturi în partea din faţă)/ eşti sexoasă rău când o
strângi între pulpe!”. Metafora este mereu eflorescentă, „Trupul tău Anneliese/
vişin înflorit prin care mă târăsc ca omida/ rătăcind precum cariul în grădina
prefăcută într-o violă moartă/ sub ochii unui vultur pleşuv// Trupul tău
Anneliese/ alungă paiaţa veselă din mine şi o transformă/ în bagheta
vrăjitorului din Oz”, şi neostoit în marja picasso-daliană! Decorul se schimbă
adesea, paradigma grafică rămâne aceeaşi, de succes, vibraţia capătă uneori
ritmuri ce amintesc de marşul care-i baza pasului de tangou: „în castelul de
jad prin toate odăile/ bântuie frust seraphic stafiile/ tu stai pe sofa
tolănită cucernică sfântă şi ipocrită// Petre aruncă trei pietre cu sete în apa
sfinţită a Iordanului// demonul râde şi mă descântă/ mâna mea de trei ori te
sărută/ pe gură pe coapsă pe pulpă/ într-un cor a capella sânii tăi cântă!”
Erotismul este marca acestei cărţi de poezii, un erotism dezinhibat, presărat
cu diminutive, cu zâmbete şi hohote de râs, nicio lacrimă nu se varsă, nicio
lacrimă nu încape în alcătuirea grafică Braille pentru cei care închid ochii şi
deschid larg inima, cei care urmăresc semnele desenelor închipuite cu geometrie
cât se poate de variabilă – nu degeaba i-am amintit mai sus pe Klimt şi mai cu
seamă pe Schiele. „Ah!/ făptura ta divină se reflectă în piscină/ ca un înger
pe o raclă// te sărut şi dintr-odată sari în apă// udă nudă marmorată/ stau
întins şi tu cuminte/ oală rece şi fierbinte/ bujoreii tăi de fată îmi aduc de
sâni aminte// […]// trupul tău e biserica vie în care un înger căzut se ridică/
îndulcea şi miraculoasa liturghie!”, i se adresează poetul lui Désirée, una
dintre destinatarele mesajelor adesea paradoxale. Muzica din spatele cuvintelor
face şi ea cluul receptării, poetul este un artist complex şi lipsit de
prejudecăţi formale – geometria presupusă, sunetul armonic adiacent ritmului,
ordinea aleatoare ori paradoxală a imaginilor surprind fără oprire la o lectură
normală ce devine iute incitantă: „Sub privirile mele stai întinsă pe o plajă
forte întinsă/ privirile tale sunt întinse pe o mare foarte întinsă// […]// ca
să-ţi fiu mai aproape m-am întins/ pe liniştea foarte albastră a mării”. De
observat, tehnic, rimele, interioare sau nu, ce apar ici-acolo, spre bucuria
urechii dedate plăcerilor mângâierii brizei delicate a cântului. Presărate pe
alocuri, insulele de reflexivitate curată, sentinţele nu fac, totuşi, obiectul
acestui volum, dar dacă apar, pun un accent ce conduce la o viziune diferită a
demersului estetic: nu sunt ce par a fi, se poate auzi dincolo de alcătuiri
precum: „la cer se ridică cine coboară din cer/ în pământ coboară cine s-a
ridicat din pământ/ numai ţărâna urcă prin sevă până la mir// […]// lacrimile
de jos sfinţesc lacrimile de sus”. Cum şi recursul la transcendent este rar şi
iese din eroticul pur, intrând lesne în zona sobră a dragostei pure şi simple.
Cartea este solid şi armonios construită, Gabriel Alexe, dăruit cu har, oferind
spre lectură poezii atent finisate şi fără îndoială celor care se apropie de
ele cu inima, mai degrabă decât cu ochii.</span></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-22642560149215724532023-09-11T18:26:00.002+03:002023-09-11T18:26:20.423+03:00Forţa cuvântului fie frumuseţea sa<h3 style="text-align: justify;">Dan Şalapa – <i>Antiphonia epicus<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihZtnF0xZXDepRqPhMvtHZDikmrEasfmEsx-orf51xFCxhLKAuSXatsqaBy2rDsBnozhB124fPEbXp-9OI9DTRrsUWLnhREtde64Kt1ZKchy5ZhBD1-fYpJzbd0kAQz6rWOJUmx8cXekF85WvQAlo9pEhM_-JKndQnwaa3f9-M1ewsB8gR_2gJ-_Y2tBM/s1460/ANTIPHONIA-.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1460" data-original-width="1074" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihZtnF0xZXDepRqPhMvtHZDikmrEasfmEsx-orf51xFCxhLKAuSXatsqaBy2rDsBnozhB124fPEbXp-9OI9DTRrsUWLnhREtde64Kt1ZKchy5ZhBD1-fYpJzbd0kAQz6rWOJUmx8cXekF85WvQAlo9pEhM_-JKndQnwaa3f9-M1ewsB8gR_2gJ-_Y2tBM/s320/ANTIPHONIA-.jpg" width="235" /></a></div><br /></i></h3>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"><o:p> </o:p></span><span lang="RO" style="text-indent: 18pt;">Cartea Lui Dan
Şalapa este o cântare despre încântare. Esenţa ei aici se găseşte. Desigur,
lucrurile nu sunt chiar atât de simple şi nici nu ne-am aştepta la aşa ceva
ştiind cine este autorul: un om cu experienţă de viaţă, cu atitudine şi de atitudine,
cu ştiinţa construcţiei textului care să conducă la emoţie şi la reflecţie.
Deloc întâmplător, presară citate din ziceri de-ale lui </span><span lang="RO" style="background: white; text-indent: 18pt;">Paul Valéry, spre a da
seamă despre sensuri ale paginilor ce le urmează. O face chiar din deschiderea
la secţiunea primă, <i>Propoziţia 1.
Inventarea alfabetului</i>, în <i>Ars
poetica</i>, cu „efect produs prin efect de produs”: „Descompun sunetul în
silabe,/ Silabele - în vocale şi consoane,/ Apoi,/ Consoanele - în costume de
bal mascat,/ Vocalele - în veliere fără echipaj,/ Iar la sfârşit,/ Descompun
această poezie/ În tine,/ În mine,/ Pe urmă, invers,/ După care o rescriem/ Împreună.”
Folosind sunetul, vibraţia cuvântului rostit, iscă spectacol, iscă aventuri misterioase,
iscă emoţia îndrăgostirii ca un efect muzical profund şi desăvârşit. Deci aşa
se procedează, după regula lui Valéry! Interesantă şi cu totul benefică această
afirmată „dependenţă” asumată de o sursă de poezie din care oricare creator
serios îşi poate hrăni ştiinţa facerii versului. Este un joc lesne acceptat de
cititor, desigur, îndrumat fiind spre ceva ce îi poate fi familiar. Dar, evident,
această cântare va fi pe mai mute voci şi noi le vom descoperi pe măsură ce
înaintăm în lectură. Ceea ce pare simplu, devine complex, simbolurile devin mai
bogate şi mai ambigue, poetul lasă spaţiu de locuire, de interpretare intimă, privată,
de „aici sunt eu” din partea lectorului atent. „Locuiam până mai ieri/ [...]/
Într-un vârf de săgeată./ Nu aveam timp să mă măsor în viteză/ Cu lumina/
[...]/ Cum ar arăta lumea,/ Aşezată toată,/ Cu căţel, cu purcel,/ Pe un vârf de
săgeată?” (<i>Săgeata</i>). Cugetarea, cu
aerul de ironie, de ludic necesar şi caracteristic abordărilor lui Dan Şalapa, cheamă
la participare. Se întâmplă, însă, tot felul de lucruri ca par a ţine de magie,
„Iubirea urcă-n copaci/ şi se face fruct”, „</span><span lang="RO" style="text-indent: 18pt;">Fotografia
începe să danseze”, până când „Sângele ieşise din mine,/ Mă privea de-afară/
Cum priveşte ploaia/ Partea de dinăuntru/ A ochiului de fereastră”. Acest real
miraculos căruia trebuie să i ne supunem necondiţionat este rezultatul unei
mirabile arhitecturi a metaforei, în care autorul este un profesionist. Dacă-i
bal, bal să fie! Şi epopeea antiphonică îşi face cu asupra de măsură datoria,
aventura continuă cu o epică particulară, bogată: „Alămurile cojesc frecvenţe/ Surde/
Pe portativele subţiri şi cave,/ Degetele lunecă/ Pe clapele stătute,/ Se-nconvoie
ca-n somn/ Aerul în tubul unicorn,/ Ce beznă e-n strigoiul de lumină/ Ieşit
buluc, sfios/ Ca norul din zburarea expirării,/ Ce clar-obscur/ E-n carnea
notelor,/ Sâmburi avortaţi/ Căzând-plutind/ Pe duşumeaua urechilor/ Dodecaedre.//
<i>Allegro!</i>” (<i>Saxofon</i>). Vocile clare se amestecă, devin mesageri ai dezordinii, este
o „beţie arhitecturală”.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span lang="RO">Apoi, lucrurile par
se întoarce pe dos. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Pasul 2</i> ne invită,
previzibil, la <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ars Antipoezia</i>: aici
ar trebui să aflăm cum „le fabricateur” (termenul este al lui Valéry) a devenit
poet. Sigur, poemul, ne spune undeva francezul, este opera întâmplării [„du
hazard”], iar Dan Şalapa este mai precis: „Tot ce visăm e antipoezie!/ Abia
după ce aşternem pe hârtie visul/ Putem vorbi de poezie”. Cine-l poate
contrazice? Toţi oamenii visează, dar numai poeţii „fabrică” din visarea lor
poezie şi o aştern pe hârtie. Poemul calcă pe căile interpretării filosofice –
nici nu e prima dată, la autorul de faţă – insistând să clarifice prin metaforă
şi joc de cuvinte o alcătuire cu trimiteri vizibile spre grecul Platon. Meditaţia
supra rosturilor existenţei este suport vag ascuns al metaforei largi, epice,
precum în poemul <i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>În spatele nostru</i>, ce trimite la shakespearianul
„lumea e o scenă şi noi suntem actori”, iar aici, „în spate e cortina/ Care nu
cade niciodată”. La fel se întâmplă cu <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Magazinul
de muzică</i> (şi dans), ori cu <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Seceta la
pătrat</i> [„Numai poetul cu poezia la braţ, călare pe-o tastatură/ (Adio,
peniţă ori pană de gâscă, şi tu, călimară!)/ Se plimbă circumstanţial şi incită
la rime şi versuri în cascadă,/ E-aproape-un viol gramatical ce vor ei, dar nu
le pasă!// Par singuri pe-această planetă cuprinsă de secetă groasă,/ Poate-i
mai bine aşa: eu, să consemnez perechea extravagantă,/ Voi, să citiţi
aceste-nsemnări mustind de nervozitate,/ Să dejucăm prea potrivita stare de
lucruri.”], bogăţia epică a metaforei, ludicul ridicat la ranguri înalte (dacă
ne pare cumva că o amprentă de sorginte <i style="mso-bidi-font-style: normal;">beat</i>
<i>generation</i> traversează versurile din această parte, nu cred că greşim,
poate că Charles Bukowski – ori unul de-ai lui – s-a strecurat abia observat în
visarea poetului…) oferă largi posibilităţi de beţie a frumuseţii lumii în
toată complexitatea ei multicoloră şi polisemantică. Chiar de ni se spune că „poezia
se citeşte de dimineaţă!”, poemele din această secţiune sunt de citit la orice
oră, poate chiar mai bine seara, în locul insomniei: „faptul că nu ştii ce-i
poezia/ Tot un fel de poezie este,/ Aşa că citeşte exact ce-ţi place/ Şi te vei
citi pe tine...” <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span lang="RO">Secţiunea
intitulată <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Iluzia 3</i> - <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Fragmente din copilărie</i> ascultă de cu
totul alt diapazon, se face loc nostalgiilor, personajelor care au marcat vârstele
descoperirilor inocente, experienţelor definitorii de caracter viitor, de
înţelegere a lumii în care, vrând-nevrând, avea să trăiască, cu povestea
bunicii ce avea să-nvingă totdeauna „şi-n care este imposibil să nu vă
recunoaşteţi/ Măcar unu la sută...”<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 12pt;"><span lang="RO" style="background: white; mso-bidi-font-family: Arial;">Cartea se-ncheie cu <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Propoziţia
1 bis.</i> Un poem conclusiv: „Minutele curg invers,/ Starea de vis/ Devoră
visul,/ Coşmarele sângeră vid,/ Iar viorile rezonează/ A tăceri dezacordate/ Înghiţite
de strunele oarbe.../ În rest,/ Absolutul,/ Stingher,/ Intră în scenă/ Pentru
un nou bis.” Nimic nou, totul se reia continuu, e un du-te-vino perpetuu, nimic
nu se sfârşeşte decât spre a reîncepe, „forma face organică ideea”, cum spune Valéry,
dar alternanţa antiphonică a vocilor, dialogul adesea contondent,
„refrenizarea” neîncetată a ritmurilor lumii fac emoţia să baleieze între
lacrimă şi zâmbet, între bucurie şi durere, totul prin puterea cuvântului.
Aceasta este forţa pe care se sprijină poezia lui Dan Şalapa, acesta este
frumuseţea care traversează cartea întreagă. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 12pt;"><span lang="RO" style="background: white; mso-bidi-font-family: Arial;"><o:p> </o:p></span></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-38477374975037765212023-09-11T18:17:00.008+03:002023-09-11T18:17:59.932+03:00Fascinaţia parabolei<p style="text-align: justify;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgsgd-OQluhHuKgVheqFsySHw34wV66b2wTeRNeb803f9Y3nJClj8y44Twj32vPLUjowzqQN558vdBhH9f5pwIftZLkB-jgvdXHjHsZYlwG67UNAz5fNp7DftaS4VTfOEBMSfwY6ofG9VSfMuYgwPc5bp3ZK-t09hCLn40USLScALvnW5EO_5XMaoQEUIM" style="clear: right; display: inline !important; float: right; font-family: inherit; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img alt="" data-original-height="1646" data-original-width="1041" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgsgd-OQluhHuKgVheqFsySHw34wV66b2wTeRNeb803f9Y3nJClj8y44Twj32vPLUjowzqQN558vdBhH9f5pwIftZLkB-jgvdXHjHsZYlwG67UNAz5fNp7DftaS4VTfOEBMSfwY6ofG9VSfMuYgwPc5bp3ZK-t09hCLn40USLScALvnW5EO_5XMaoQEUIM=w254-h400" width="254" /></a><span style="font-family: inherit;"> </span><span style="font-family: inherit; text-align: left; text-indent: 12pt;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 12pt;"><i><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: MyriadPro-Regular;"><span style="font-family: inherit;">Motto: „după convingeri/ sînt
taoist/ pentru că lumea/ e plină de întrebări/ la care dumnezeu/ nu ne cere/
niciun răspuns” (H.G.)<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 12pt;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: MyriadPro-Regular;"><o:p><span style="font-family: inherit;"> </span></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 12pt;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: MyriadPro-Regular;"><span style="font-family: inherit;">E greu şi, poate, fără vreun folos practic să separi arta
poetului Horia Gârbea de arta dramaturgului, a prozatorului şi chiar a
criticului literar. Pentru că ele coexistă într-o unitate coerentă, bogată şi
diversă, o adevărată estetică integratoare (vizibilă mai cu seamă în eseistică).
Autorul foloseşte anume structuri complexe pe care îşi fundamentează
arhitectura discursului spre a induce plăcerea lecturii şi o emoţie însoţită
obligatoriu de reflecţie. Nimic din ceea ce scrie Horia Gârbea nu este act
gratuit, „artă pentru artă”, nici loc comun, mereu surprinde marşând în
direcţii neaşteptate, într-o simbolistică aparent simplă, dar plină de sensuri pentru
o lectură atentă. La toate acestea se adaugă o muzicalitate intrinsecă (era să
spun secretă) a textului (nu doar în secţiunea pe alocuri rimată <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Bufniţa din parc)</i>, un fel de „muzică de
scenă”, discretă, dar persistentă, cu accente, pauze, ruperi de ritm, care-l
fac totul să vibreze subtil, mai cu seamă la o lectură cu voce tare. Poate şi
de aceea mi-a rămas în memoria afectivă recitarea de către autor a poemului <i style="mso-bidi-font-style: normal;">O cafea cu Maria</i> la un liceu din
Ploieşti… Exigenţă ar mai fi de adăugat, faţă de sine, cum şi faţă de ceilalţi.
<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 12pt;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: MyriadPro-Regular;">Toată
această introducere spre a ajunge la subiectul textului de faţă, iscat de
lectura volumului </span><i><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: MyriadPro-Bold;">Amintiri
cu poduri</span></i><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: MyriadPro-Bold;">,</span><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: MyriadPro-Regular;"> poezii de Horia Gârbea,
apărut în 2021 la editura Neuma, din localitatea Apahida. (Recunosc, sunt atras
şi de locul unde este înregistrată editura, căci iubesc tare formaţia Semnal M
şi o ascult oricând cu bucurie! Piesa instrumentală din 1979, care conţine
numele localităţii, durează exact </span><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: "Times New Roman";">5 minute şi 15 de secunde, cât face personalul de la Apahida
până în gara din Cluj!</span><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: MyriadPro-Regular;">)
Este o carte cu nostalgii şi mai cu seamă de înţelepciune: „</span><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: PalatinoLinotype-Roman;">Înţeleg că-s bătrîn
numărînd/ Podurile vieţii mele, pe rînd./…/ Ce multe rîuri am traversat/ Şi
nici unul nu m-a udat./ Iar acum îmi şopteşte unul din draci:/ Dar cu Styxul,
cum ai să faci?” </span><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: MyriadPro-Regular;">Altfel,
o lectură aparent lejeră, textul fiind de tip narativ, dar cu o construcţie subtil
dramaturgică, ce te obligă mereu să cazi pe gânduri, în căutarea unui sens,
uneori ambiguu (v. <i>cocorul şi pipa</i><span style="mso-bidi-font-style: italic;">,
<i>paisprezece copaci</i>,</span></span><span lang="RO"> </span><i><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: MyriadPro-Regular;">în munţii yang dang</span></i><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: MyriadPro-Regular;">), alteori evident
ironic, jucăuş (v. broasca şi bâtlanul din <i>ora cinci dinspre seară</i><span style="mso-bidi-font-style: italic;">, ori <i>surîsul lui nagasaki</i></span>). <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 12pt;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: MyriadPro-Regular;"><span style="font-family: inherit;">Este
Horia Gârbea un adevărat poet-comediant, e chiar magister ludi, scrie ca şi cum
ar juca roluri diverse, sare dintr-o scenă în alta, mereu sprinten, mereu
surprinzător, totdeauna încărcat de fior poetic şi mai cu seamă de necesara
reflexivitate. Unele personaje sunt, în general, recognoscibile istoric, ele
sunt puse în situaţii care respectă imaginea cu care suntem obişnuiţi, dar autorul
o augmentează sensibil, spre a demonstra ce altceva decât precaritatea lumii în
care con-vieţuim („lumea a rămas/ tot sălbatică şi absurdă” – <i style="mso-bidi-font-style: normal;">vintage</i>; „ce să mă fac/ zumzetul realităţii/
a devenit insuportabil” – <i style="mso-bidi-font-style: normal;">pactul cu
realitatea</i>). Am evidenţiat <i>surîsul lui nagasaki</i><span style="mso-bidi-font-style: italic;"> – „nagasaki i-a întrebat/ scrie cumva/ şi
din ce pricină surîd/ nu deloc au zis ceilalţi/ despre asta nu scrie nimic// atunci
e bine/ a răspuns nagasaki/ şi a continuat să surîdă” –, asemenea ori cu o notă
mai <i>gravă</i>, se întâmplă în <i>lucruri de folos</i> – „apoi diogene s-a
urcat/ pe treptele templului/ şi a privit uliţele/ pline de lume/ care umbla
grăbită prin cetate/ şi a zis/ ce mulţi oameni/ de care nimeni nu are nevoie”. Majoritatea
poemelor sunt şi un fele de fabule cu tâlc, parabole demne de a fi aşezate în
Panteonul genului pe o treaptă înaltă.</span><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 12pt;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: MyriadPro-Regular; mso-bidi-font-style: italic;">Dar poetul nostru se lasă răpit (nu şi rănit!) şi
de frumuseţea şi misterul naturii </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: MyriadPro-Regular;">naturata</span></i><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: MyriadPro-Regular; mso-bidi-font-style: italic;">,
ignorând voit natura </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: MyriadPro-Regular;">naturans</span></i><span lang="RO" style="mso-bidi-font-family: MyriadPro-Regular; mso-bidi-font-style: italic;">,
precum în <i>elegie</i>: „dacă vei afla adevărul/ dacă vei stăpîni cuvintele/ vei
putea oare scăpa/ de melancolia acestui/ amurg de primăvară întîrziată// o
cioară şi o bufniţă/ zburînd între sălcii/ lasă umbra lor peste iarba/ care nu
o poate simţi// ce concept/ are puterea să desfacă/ umbra vînătă/ a serii care
va cuprinde/ lacul peste mai puţin/ de o oră”. Este de multe ori el însuşi
personaj, precum în poemul sentimental <i>de ce</i>, ori în anecdoticul <i>selfie</i>.
Dar este şi poetul care scrie despre arta sa poetică, la fel de dedat
tâlcurilor mai degrabă directe, însă mereu în forma unor superbe metafore (v.
secţiunea <i>Rana îngerului</i>, cea faţă de care cititorul pătimaş din mine se
simte foarte ataşat). Întreg volumul de faţă este plin de nostalgie şi ironie,
cel mai adesea abil combinate, plăcut derutante pe alocuri şi mereu acaparante
la lectură. Este, evident, repet, o carte de înţelepciune, bine scrisă, bine
structurată, reflexivă în fiecare pagină a ei: „</span></span><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">copilul
m-a întrebat/ de ce bufniţele/ trăiesc atît de mult/ nu trăiesc mult – i-am
spus –/ noi oamenii/ trăim prea puţin”. Este inevitabil, la final, să reiau
spusa lui Nicolae Manolescu, de pe coperta a patra a antologiei <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ceasornicarul</i>, din 2020: „Parabolele lui
Gârbea sunt surprinzătoare, pline de hazul ideii, de un umor intelectual,
pigmentat uneori cu sugestii livreşti. Şi, aproape fără excepţie, bine
articulate, pe mai multe planuri, capabile să susţină cel mai subtil suspans în
privinţa semnificaţie poetice.”</span><o:p></o:p></span></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-41755026782062075122023-03-21T17:00:00.004+02:002023-03-21T17:00:41.384+02:00Adrian Zăinescu • Temeriada<p><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhh9xZlfqOjQFpsTLqgu1J40x0l-_hRyJc6JD4C3lgfSH5419v8dt6mkArWc13jrTFWwJohIJZ95VJ342t7Y4ftgX7jWWh6Qk2mY3DYE0q8xN-Qfhfh-E5i6og0MD6o9Ri8FJcp2ZPpbGNJaBxthij5gQwtnHIl1gUTRrOhVFZ35e8WZ-yVOwZHb4uS/s1638/coperta%20%20RGB.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; font-family: inherit; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="1638" data-original-width="1125" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhh9xZlfqOjQFpsTLqgu1J40x0l-_hRyJc6JD4C3lgfSH5419v8dt6mkArWc13jrTFWwJohIJZ95VJ342t7Y4ftgX7jWWh6Qk2mY3DYE0q8xN-Qfhfh-E5i6og0MD6o9Ri8FJcp2ZPpbGNJaBxthij5gQwtnHIl1gUTRrOhVFZ35e8WZ-yVOwZHb4uS/s320/coperta%20%20RGB.jpg" width="220" /></a><span style="font-family: inherit;"> </span><span style="font-family: inherit;"><br /></span><b style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></b></p><p><b style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">„am mai bifat o zi/ pe această planetă grăbită”</span></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><o:p><span style="font-family: inherit;"> </span></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">O poezie din zona
existenţialismlui, cu amprentă [auto]ironică, interpretată de un actor al unui
mod de a fi cel ce nu eşti („ego sum qui non sum“), dar profundă în fond şi
marcată de angoase mascate subtil, ne oferă autorul odată cu această carte având
un titlu deliberat ambiguu în semnificaţii – Temeriada derivă din „temere”/
teamă („mucenic/ al tuturor temerilor tale.”) ori din „temeritate”/ curaj
(„Ceea ce/ ne mai dă curaj/ în fiecare zi/ este gândul/ că mâine...”)? Acest sprinten
joc al dublei valori semantice face cluul poemelor, pendularea între sobrietatea
întrebărilor despre viaţă şi zburdălnicia răspunsurilor eludând recursul la
esenţele tragice ale vieţii. Poate că este de preferat seninul, fie el cât de
puţin, înnorărilor şi ceţii de care ne lovim neîncetat – pare a sugera poetul.
Precum <span style="background: white; letter-spacing: .2pt;">Søren </span>Kierkegaard,
analist al sufletului socratic, autorul pare că a căta să afle „cum ar fi să
trăieşti o viaţă întreagă numai prin perspectiva ironică?”, pentru că, observă asemenea
filosofului danez, „prezentul nu se potriveşte cu ideea” şi atunci se simte
„prizonierul finitudinii”.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Cu mijloace stilistice adecvate, avem spre
lectură poeme ce ne-ndeamnă, aşadar, la reflecţie, dar ne induc şi o
indefinibilă emoţie, poate legată de nostalgiile stârnite din recursul la
cotidian, chiar atunci când aparent ne aflăm în zona transcendentului. Aspectul
conform căruia „Încă de la începuturi,/ Dumnezeu se tot chinuie/ în zadar/ să
mă plămădească” – este expediat curând înspre eros: „Noroc de tine,
femeie,/[...]// Numai tu,/ cu răbdarea ta de neînţeles/ pentru vremurile
astea,/ ştii cum să mă înfiripi,/dându-mi formă şi trup/ care să reziste/
suflării dumnezeieşti,/ în aşteptarea unui suflet/ care poate te va iubi/ sau
poate nu…” Chiar dacă „suntem din ce în ce/ mai târzii” „Şi parcă rânduielile
lumii/ şi-au pierdut din esenţă”, „Facem colecţie de zile,/cu pasiunea unui
filatelist înfocat./ Le strângem chiar dacă unele/seamănă leit cu altele.” Pare
venind dinspre din Mitul lui Sisif, al lui Albert Camus, cu tot cu absurdul ce
îi decorează acestuia existenţialismul. Am citat mai mult pentru că acesta este
tonul întregului volum, un îndemn la acceptarea inevitabilului, la evitarea
răzvrătirilor inutile, a sacrificiului fără rost, atâta vreme cât „locuim cu
toţii/ într-un terariu gigantic” şi Cineva „ne priveşte/ curios/ printr-o
lupă,/ amuzat de cât/ de caraghioşi/ putem fi.” <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="Pa3" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: inherit;">Abordarea aminteşte cumva şi
de Marin Sorescu, unul mai blând şi mai cuviincios, dar tot aşa de ştrengar, de
vreme ce, la pagina 36, Charon intră în grevă, iar la pagina 99 soseşte
imperativul: „Dumnezeule,/ când ai puţin răgaz,/ dă-mi condica ta/ de sugestii
şi reclamaţii,/ aş cam avea ceva/ de scris acolo.” Ba se întâmplă ca „Marin,/
nebunul satului,/ a aruncat ieri,/ în fântâna aia secată/ din vale,/ piatra
filosofală./ De atunci,/ cătunul nostru/ a devenit/ atracţie turistică.”<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="Pa3" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Poetul intră permanent în
dialog persiflant cu tot ceea ce-l înconjoară, cu semnele trecutului („</span><span lang="RO" style="color: black; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: Cambria;">Pe
cine aţi băgat/ în calul troian,/ de-l tot bufneşte râsul?</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">”), este interogativ şi cu sine însuşi, se miră,
se îndoieşte, constată şi acceptă; nu se revoltă; se adaptează. Alternează
dialogul cu monologul, neobosit în a provoca lectorul la o călătorie
imprevizibilă. Aventura sa, cât este aventură, e povestită aproape didactic –
de aici şi ironia omniprezentă, persiflarea chiar şi a celui care se presupune
că citeşte având cine ştie ce aşteptări superioare. Este evident că dimensiunea
discursului absurd vine din constatarea deficitului de sens în alcătuirea lumii
contemporane. Un exemplu bun este poezia „I se spune dragoste”, pag 113-118, dar
şi poezia „Vegan”, pag. 126-128: „Moartea/ şi-a lăsat barbă./ Lungă/ până spre
stern,/ în pas cu moda/ vremurilor astea triste./ Umblă acum/ îmbrăcată/ după
ultimul răcnet”.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="Pa3" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: inherit;">O căutare mai acribioasă,
mai scormonitoare asupra declicului ce stârneşte producţia poetică ne dezvăluie
o căutare de sine acerbă a autorului, o încercare de constituire şi mai cu
seamă de re-constituire a fiinţei interioare aflate în continuă dezagregare,
împreună cu lumea (pe) care o găzduieşte. „Ca o turmă/ de ciute speriate,/
mânate din spate/ de o haită de lupi,/ anii mi-au luat-o/ la fugă/ de ceva vreme”.
Cititorul este luat nu doar de martor la întâmplarea sinelui, ci este invitat
să participe cu propriul sine la procesul perpetuu de structurare a
instructurabilului. Metafora este relevantă, ca totdeauna: „Ştirea spunea/ că
Dumnezeu/ a creat omul/ din cenuşa rămasă/ după fiecare înger/ pierdut în
luptă./ Doar aripilor/ nu a mai reuşit/ să le dea formă/ şi ne-a creat/ fără
ele.” Eşecul Creatorului, de care se pare că El era mulţumit, a condus la
faptul că „</span></span><span lang="RO" style="color: black; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: Cambria;"><span style="font-family: inherit;">tot continuăm/ să ne creăm/ zi de zi”, „miliarde de
trupuri/ din cenuşă de înger.”</span><o:p></o:p></span></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-42161796702946174872023-02-20T11:54:00.003+02:002023-02-20T11:54:48.153+02:00Paula Bârsan – Sui-Generis<p><span style="font-family: inherit; font-size: large;"> </span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiV50wWHzMeD8hhDWSlZK7hS6To0xwY54F5-WuwEk0290nMvfe9a-uS4VFdzShzJI72N-Y0AMOhyc1hV-0m1XxjEJRrxh7ZHML2Ht5R968Tz5myC9J5iGKAnQRIAOJCxcp1Zdx5hnBwsN08o071pa1DowQVISNCtjWc4GkHlNdwNuBcKu67USlhEKG/s772/paula%20b%C3%A2rsan.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="772" data-original-width="546" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiV50wWHzMeD8hhDWSlZK7hS6To0xwY54F5-WuwEk0290nMvfe9a-uS4VFdzShzJI72N-Y0AMOhyc1hV-0m1XxjEJRrxh7ZHML2Ht5R968Tz5myC9J5iGKAnQRIAOJCxcp1Zdx5hnBwsN08o071pa1DowQVISNCtjWc4GkHlNdwNuBcKu67USlhEKG/s320/paula%20b%C3%A2rsan.jpg" width="226" /></a></span></div><span style="font-family: inherit; font-size: large;"><br /><span style="text-align: justify;">O lume a oximoronului</span></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO"><o:p> </o:p></span><span style="text-indent: 18pt;">Desigur, nu ne trimite tocmai la Blaga, cu
toate că ecouri sunt vizibile, ceea ce este cu siguranţă benefic pentru poezie,
şi nici la preceptele paradoxismului, de care ne-ar îndemna să ne apropiem
ascetismul asumat al scriiturii, ci doar la un nevinovat (?) joc de-a v-aţi
ascunselea practicat cu delicateţe de o poetă matură, stăpână pe uneltele sale,
prin care se încercă a se tăinui propensiunea spre trăirile profund amoroase în
formulări abstracte, ambigue, prin refugiul în simbolistica şi bogăţia naturii
– naturalia non sunt turpia, totuşi –, a stărilor şi evenimentelor exterioare,
semnificative adesea la un al doilea (şi chiar al treilea) nivel de percepţie
prin aglutinarea de sensuri. Este şi acesta un mod de abordare a poeziei, ambiguizarea
imaginii spre demonstra un ascetism mai degrabă dorit decât prezent – vom vedea
mai departe ce sursă ne pare a avea.</span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 18.0pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Iată poezia <i>Imperium</i>, aflată în vârful
realizărilor din acest volum: „Clocote băteau în inima mea,/ Vraja strângea,
ţipa,/ Alergam cu tine în piept,/ Aşezam fuga în cer,/ Să mă acopere cândva./
Ştiam că secunde conta./ Ce să-i dăruim/ Pavilionului ars în răstimp/ Decât
minuta pierdută?/ Am desluşit păcatul vieţii/ Nu am iubit pe deplin clipa/ Dăruind
nostalgie tinereţii/ Galopam acest fir.” Ascensiunea dorită, benefică, este
greu de obţinut şi şi mai greu de păstrat; trăind momentul prezent, se ratează
ceva, poate momentul viitor, poate amintirea celui trecut. Oricum, neîmplinirea
este şi ea omniprezentă, neratabilă: „Numărai un inventar de aripi,/ troieni în
păstrare./ Le scanai, garându-le în fiecare seară/ Să nu-ţi evapore ardoarea./
Apoi, dimineaţa, ca să răsară,/ Le aşezai ordonate,/ Categorisii în trăiri
fiecare faptă/ Prea dezgolită,/ O înfăşurai primenită/ În surâs tropical de
fată frumoasă/ Devenită şoaptă./ O dorii acum arogant în surdină,/ Ca o
năpastă, sofisticată, asupritoare./ Războinică chiar./ Apoi murii,/ Trecuse
expusă,/ Vibrantă, strivită prin mintea ta solitară,/ ticsită cu efemeride.” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Colecţionarul de emoţii</i>). </span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 18.0pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Fără îndoială, erotismul dă pe-afară, nu se
lasă eliminat, ascuns, irumpe: „Te chem,/ Nu te cer,/ Te cuprind,/ Te dezbar de
mine,/ Alungându-te…/ Te miros,/ Te mentalizez,/ Te iubesc,/ Mă vindec de
tine,/ Iubindu-te, iubire.” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Onestitate</i>).
Precum şi în mărturisirea onestă care urmează: „Cei mai frumoşi ochi,/ Cea mai
spumoasă privire/ Mi-am luat-o din tine,/ Străfulgerând necuprins./ Te-a
aprins, te-a convins,/ Tolănindu-te nins,/ Şoaptă-n uimire de clapă,/ Atinsă
înfoire plutesc.” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Planor</i>) ori în
poema concluzivă care încununează: „Voluptatea e ascuţită,/ Apoi netezită din
îndrăznită,/ Strivită de geana ta,/ Plesnind pârgul meu” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Aproape rod</i>). </span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 18.0pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Se cuvine să nu trecem cu vederea şi să
apreciam, de-acum, <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>tributul generos
trimis către Măria Sa Poetul Ion Barbu, nu oarecine reuşeşte performanţa, iară
Paula Bârsan este o câştigătoare şi aici, se vede peste tot, fără a mai fi
nevoie de o demonstraţie. Evident că din stirpea asta se trage cu precădere arta
sa poetică, ceea ce nu înseamnă că se evită expresia directă, fără încifrări şi
zorzoane: „Ţi-am mângâiat inima/ cu buzele calde, pulsând-o uşor/ […]/ Că
tandreţea nu-i noaptea de vară,/ Furoul satin al visului/ Aprins preambul.” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Defibrilare</i>). Reuşitele în descifrarea
emoţiei poetice pentru lectorul obişnuit aicea stau, în dezvelirea până la
nuditate a senzaţiei realului. Delicateţea gestului face cloul poeziilor
acestora lipsite de ardoarea demonstraţiei vreunei esenţe existenţiale, dar
luminate de ardoarea afirmării sentimentului şi a dorinţei: „Mi-au căzut
penele,/ Goliciune mă obligă/ Să nu mă acopăr cu gena ta./ Eram o mică,
zgribulită aripă/ Cu care vorbeam/ Şi o întrebam; şi-e bine?/ Pe cine mai vrei
catifea de castan?/ Şi ea, fericită, zbura tot spre mine,/ Tânjind la azima
mea.” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Controversă</i>). </span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 18.0pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Şi totuşi, dincolo de toate tentaţiile
interpretative care ne cheamă, o prezenţă discretă, subtilă, dar aproape
nelipsită este oximoronul, ceea ce apropie creaţia poetei de faţă de
generaţiile mai noi într-ale poeziei. În găsim direct, în expresie, dar mai cu
seamă ascuns, discret, în situaţiile puse în scenă, în interogările
existenţiale: „Aceeaşi vocală tăcere/ Veche, curentă strigare./ Amestec de iele
tot cauţi,/ Generezi un păcat finisat, ascuţit,/ Atât de anost în strigare, în
gura mare,/ Şi nu-l găseşti atât de umbros/ Pe cât de găunos înfloreşti.” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Toba mare</i>); „Iconostas de emoţii,/ Verzi
valuri, cidrate păduri,/ Mângâiate de soare/ îngenunchiat efemer./ Frunte
plecată, gest larg,/ De inimă pictată-n mister,/ Trimit spre tine/ Eşafod
veşniciei!” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Vitraliu</i>); „Octombrie
mofturos,/ întunecat spre umbros,/ Te învelesc în iubirea mea caldă, solară,/ ca
un soare de vară,/ Ascendent dogoritor spre uscat./ […]” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Acustic</i>). Este foarte posibil ca trăirea poeziei de către autoare
să fie sub semnul oximoronului, ceea ce nu ar fi deloc surprinzător, într-o
lume contemporană în care binele şi răul, frumosul şi urâtul, adevărul şi
minciuna îşi schimbă atât de des locul, se confundă şi scufundă omenescul în
neantul ambiguităţii. Paradoxul, vecin cu oximoronul, este că Paula Bârsan
abordează, îmbrăţişează chiar, toată această lume trăită deplin de pe poziţiile
luminosului, ale speranţei, ale apartenenţei la umanul cel mai profund. Nu este
o poezie a sfârşitului de lume, a postumanismului (că tot e la modă ideea), ci
a continuităţii, a perenităţii, a stabilităţii: „Am renăscut azi pentru mâine,/
Apoi nebuloasă de emisie în poimâine,/ De ieri, de alaltăieri, de atunci,/ Te
iubesc, ani-lumină plutesc.” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Steaua mea</i>)</span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 18.0pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Altfel, reconfortante la lectură sunt
numeroasele „declaraţii de dragoste”, care mai de care mai pline de entuziasme
generoase şi de imagini semnificative – a se vedea mai cu seamă poeziile <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Grazia</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Vals</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Erezie</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Bizarerii</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Dezvelire</i> („Şi te aştept/ În fiecare seară/ Doar cu
dorinţa-mpânzită,/ Nu goală născocire/ Pe umărul secundei,/ Sidef ursit./ Te
conduc în avânt de clapă,/ Maternală, crescendo, sorbit/ În absint de
argint.”), <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Nins</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Nocturna</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Prelungire</i>
(„Şuieră vântul, m-aprinde…/ Câte de mult te iubesc/ […]/ Să nu-ţi sting acum
fitilul milimetric, topit,/ Îl schimb cu un altul mai lung în vegheat,/
Încălzit cu untdelemnul aprins/ Din pomana viilor nestinşi în iubit.”), <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ofranda</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Portretizare</i> etc., etc. </span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 18.0pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">După anterioarele volume <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Adoraţie</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Aspiraţie</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Entropia</i>, cartea <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Sui-Generis</i> consolidează statura poetică a Paulei Bârsan.</span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 18.0pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">_______</span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 18.0pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Paula Bârsan – <i>Sui-Generis</i>, Editura
Letras, Snagov, 2022</span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><o:p><span style="font-family: inherit;"> </span></o:p></span></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-72984039785022749822023-02-20T11:52:00.003+02:002023-02-20T12:10:55.869+02:00Mircea TECULESCU – Jocul şi moartea<p></p><p class="MsoNormal" style="mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 12pt; text-justify: inter-ideograph;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfkm9RwL-WRpph2LTjndnwfokokTkAmY6KnTw9AGWM7nMxOyWI5kiMzCYGW97LsDn5jTxAjMeHdg5yLGA2gJpUbKi1atugKdySNPdgBfG9AJO-0CJZ7O0acgZQZLxeGdQjprB3sbvPSWsxAHxSNE_t-DFYpvXtnIbBYyGtQgZaP1RJejDDCUoEPodL/s1653/tecu_jocul_4.jpg" style="clear: right; display: inline; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center; text-indent: 12pt;"><span style="font-family: inherit;"><img border="0" data-original-height="1653" data-original-width="1165" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfkm9RwL-WRpph2LTjndnwfokokTkAmY6KnTw9AGWM7nMxOyWI5kiMzCYGW97LsDn5jTxAjMeHdg5yLGA2gJpUbKi1atugKdySNPdgBfG9AJO-0CJZ7O0acgZQZLxeGdQjprB3sbvPSWsxAHxSNE_t-DFYpvXtnIbBYyGtQgZaP1RJejDDCUoEPodL/s320/tecu_jocul_4.jpg" width="226" /></span></a><span style="font-family: inherit;"><span style="text-indent: 12pt;"> </span><span style="text-indent: 12pt;"><br /></span><span lang="RO" style="text-indent: 12pt;">Un virtuoz al
formelor poetice japoneze – haiku, senryu, tanka, haibun – se întoarce spre
cititorul european cu formule familiare acestuia, sonete şi strofe cu rimă sau
versuri libere, şi chiar reuşeşte să îl convingă, să îl subjuge, să îl facă să
creadă că are de-a face cu o schimbare de paradigmă. Acesta este Mircea
Teculescu în noua sa carte apărută la Editura Neuma: <i>Jocul şi moartea</i>. Din fericire, lucrurile nu sunt atât de simple,
poetul nostru este, în fond, acela dintotdeauna, complicat şi simplu, delicat
şi plin de forţă, nu forma/formula îi face poezia, ci acele gânduri de
transmis, acele întrebări de pus, acele răspunsuri de căutat. Răzvrătit, parcă
pe urmele revoltatului Antonin Artaud („Nous n'avons jamais écrit qu'avec la
mise en incarnation de l’âme, mais elle était déjà faite, et pas par
nous-mêmes, quand nous sommes entrés dans la poésie.” - <i>Révolte Contre la Poésie</i>, </span><span lang="RO" style="background: white; text-indent: 12pt;">1944</span><span lang="RO" style="text-indent: 12pt;">), poetul nostru dă seama de avatarurile sufletului
său în călătoria, adesea iniţiatică, prin lumea spiritului şi aceea a materiei.
Am scris altundeva despre </span><span lang="RO" style="background: white; text-indent: 12pt;">contemplaţia reflexivă ca o
constantă a poeziei sale, o luciditate a privirii care vine tot din exerciţiul
versului japonez neimplicat, ci numai observator atent (precum „</span><span lang="RO" style="text-indent: 12pt;">crengile
de copaci ajung să pară/ ideograme, desenate-ntr-o seară”</span><span lang="RO" style="background: white; text-indent: 12pt;">), însă
aici se simte mai accentuat insinuarea atitudinii, nu neapărat discrete, când
lucrurile iau o întorsătură de tipul crizei recluzive – a se vedea poemul <i>Stau</i> (p. 10): „îmbrac fiecare zi aproape
la fel,/ uit că memoria e o simplă epidermă/ de pe care recluziunea desprinde/
tot felul de amintiri,/ în timp ce oraşul ridică/ nepăsător din umeri şi tace,/
ca să pot conştientiza/ trecerea impudică a echipajelor de salvare,/ nu-mi mai
rămâne decât să aflu/ cât spaţiu şi aer pot duce cu mine,/ din balcon în
interior,/ până se va aşeza iar noaptea/ şi vine ora când trebuie să tai/
întunericul în felii”. Deja observatorul se angajează, intră în joc, face
obiectele şi spaţiile să acţioneze, să reacţioneze: </span><span lang="RO" style="text-indent: 12pt;">„Aripile
avioanelor/ străluceau,/ trăgând norii” (p. 14),</span><span lang="RO" style="background: white; text-indent: 12pt;"> „</span><span lang="RO" style="text-indent: 12pt;">privesc
ferestrele clădirii/ care uneori încep să plângă” (p. 17), „trupul -/ acea
bucată de piele care înfăşoară/ amalgamul de oase, carne şi sânge,/ stă de
vorbă,/ în sala de tratamente a îngerilor,/ cu chirurgul său” (p. 35). Jocul
este cel de neevitat, este jocul cu moartea, chiar dacă în titlul cărţii apare
particula copulativă, ele nu sunt într-un vizavi, faţă în faţă, ca la o luptă
dreaptă, ci întrepătrunse, intrinseci lăuntric, se conţin una pe altul, unul pe
alta – cumva nu se pot nicicum separa. „M-au aşezat pe un pat,/ între/ bolnavul
cel drept şi bolnavul cel stâng;/ este noapte,/ nimeni/ nu-şi are umbra;/ […]/
când şi când încăperea devine cub auriu,/ în ochii celui din stânga poate/ nu
va mai ajunge nimeni,/ uneori din ochii celuilalt pleacă/ întruna păsări
măiastre;/ […] (p. 33) şi aventura continuă: „apoi trupul îşi ia rugăciunea cu
el,/ urcă până la ultimul etaj,/ se întinde pe crucea orizontală,/ neagră, ca
viaţa sa/ părăsită de bunăvoie -/ şi un stol de păsări îl face pasăre”(p. 35).
Spaţiul pavilionului – aluzia la concentraţionar este evidentă! – este în
acelaşi timp conştiinţă trează, vede, ştie „că nicio stea nu-i mai trece pe
coridoare,/ s-au retras toate, afară, în parc,/ stelele din care erup culori,/
câte cinci, şi apoi se fac roată,/ întunericul din fiecare om să-l scoată” (p.
37). Una cu materia-capcană fiind, spiritul nu are altă şansă de a se elibera
decât recursul la divin, la Acela care a făcut ca la început să fie Cuvântul: „Deschid
ochii trupului meu/ şi ochiul firii mele/ în fiecare dimineaţă;// toate
gândurile mele,/ cuvintele mele,/ poftele mele,/ toate lucrurile mele -/
aşteaptă voia mea;// această voie a mea/ aş vrea să fie voia Ta,/ de acum” (p.
45).</span><span lang="RO" style="background: white; text-indent: 12pt;"> Poetul ştie foarte bine că nu are altă cale decât aceea de a
se supune Legilor Cuvântului şi cu ele va să meargă mai departe pe calea
creaţiei originale. („</span><span lang="RO" style="text-indent: 12pt;">Le poète
qui écrit s’adresse au Verbe et le Verbe a ses lois. Il est dans l’inconscient
du poète de croire automatiquement à ces lois. Il se croit libre et il ne l’est
pas.” - Antonin Artaud</span><span lang="RO" style="background: white; text-indent: 12pt;">). Aceste Legi îl conduc, p</span><span lang="RO" style="text-indent: 12pt;">e
alocuri, la formulări în care sună faste ecouri clasicizate, aici nichitiene,
care adaugă substanţă emoţiei dinspre o caldă muzică recognoscibilă: </span><span lang="RO" style="background: white; text-indent: 12pt;">„Aşa
cum ochiul/ frunză este,/ când verde ţi se arată/ ţie/ [..]/ aşa cum ochiul/
peşte este,/ tăcut şi lunecător/ printr-o apă ce curăţă/ [...]/ aşa cum ochiul/
stea este,/ înfăţişându-se ţie strălucitor,/ cu lacrimile uscate/ [...]” – (p.
15).</span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-layout-grid-align: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-indent: 12pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO" style="background: white; font-family: inherit; mso-bidi-font-family: Arial;">În
toată această cavalcadă de emoţii şi sentimente, înfrângeri şi aparente
victorii, puneri în scenă strălucitoare ori cufundate în umbră, poetul găseşte
şi o stea a speranţei, reflecţia sa dând seamă de recursul la buna
înţelepciune: „Ce este în jur există doar/ pentru ochiul ce vede, ştim asta -/ ne-o
descoperă mintea şi cartea;/ dar uite, fiecare lacrimă conţine/ o particulă de
suflet, altfel ea/ n-ar putea să apară, tot aşa cum,/ fiecărui strop de ploaie,
ca să existe,/ îi trebuie un obstacol, un fir de praf/ în jurul căruia se
strâng moleculele” (p. 65). „Jocul şi moartea” rămâne, însă, un mister de
dezlegat de fiecare dintre cei care citesc poemele, în propria temniţă,
capcană, colivie – oricum vor dori a-şi numi/defini trupul în care vor purcede
a cugeta: „O, lume, arătată de simţiri/ înşelătoare,/ din care ea, Lumina
necreată/ nu dispare,/ mă foloseşti ca pe-o maşinărie/ ce nu-i stricată, ce
pare încă vie;/ [...]/ O, umbra mea, de soare însoţită-n/ locuire/ şi înger
veghetor trimis, o umbră/ la a mea menire,/ ei ne privesc ca pe-o maşinărie/ ce
nu-i stricată, ce pare încă vie” (p. 76).<o:p></o:p></span></p><br /><p></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-42570853819762648682022-06-23T19:12:00.001+03:002022-06-23T19:12:54.958+03:00Imaginarea realului. Încă o tentativă kafkaescă.<p></p><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> </span><span style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">Eveline Păuna - Muzeul vârstelor, ed. Rao, 2022</span></div><span style="text-indent: 14.2pt;"><div class="separator" style="clear: both; font-family: inherit; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5v3Vkx92niioDDzkLXO_m32E_NgdzwZCDTqNxHVhKcDYjs798mHSjZgfT-kaPS3BROGyFkmrgRBtB9HhjOwrdHxYY1wRYlhbas2TwjWV3n3D_XQmiTEyYscAIlv9oh--n4gLFDv17fNIirvDcUh-qxXHW2frueKpRjJWUudgnIBjQItqhW5H6cuUn/s1328/carte%20eveline%20B.png" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" data-original-height="1328" data-original-width="778" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5v3Vkx92niioDDzkLXO_m32E_NgdzwZCDTqNxHVhKcDYjs798mHSjZgfT-kaPS3BROGyFkmrgRBtB9HhjOwrdHxYY1wRYlhbas2TwjWV3n3D_XQmiTEyYscAIlv9oh--n4gLFDv17fNIirvDcUh-qxXHW2frueKpRjJWUudgnIBjQItqhW5H6cuUn/s320/carte%20eveline%20B.png" width="187" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br /></div></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">O experienţă de lectură din specia absurdului existenţialist distopic
ne propune Editura Rao, din Bucureşti, prin publicarea a încă unui volum semnat
de Eveline Păuna (după <i>Dincolo de
ferestre</i>, Rao, 2021) - <i>Muzeul
vârstelor</i>, cu subtitlul<i> O istorie
imaginată a unei capodopere</i>. Tentativele tinerei şi entuziastei autoare de
abordare originală a scrisului narativ sunt încă odată un succes deplin. Începută
cu <i>Femeia la 30 de ani</i>, o colecţie de
povestiri exemplare, după clasicul model <span style="background: white;">Cervantes,
continuate cu deja amintita </span><i>Dincolo
de ferestre</i> (oarecum mai reflexivă şi eseistică, în dimensiune etică), calea
naraţiunii originale ajunge într-o zonă de complexitate şi profunzime admirabilă,
în opinia mea. Este evident ceea ce spunea un profesor francez: „Lista mi</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">ş</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">c</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">ă</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">rilor, grupurilor </span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">ş</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">i tendin</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">ţ</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">elor legate de problema «reprezent</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">ă</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">rii realit</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">ă</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">ţ</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">ii» </span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">ş</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">i rolul acesteia în art</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">ă</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">, în societate </span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">ş</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">i în ceea ce prive</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">ş</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">te istoria, este azi foarte lung</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">ă</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">; s</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">ă</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;"> </span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-indent: 14.2pt;">ne amintim doar câteva etichete
cunoscute: simultaneism, neo-realism, realism social, realism socialist,
realism faptic, hiperrealism, indigenism, realism magic, real miraculos...”
(Didier Coste, <i>Imaginer le réel :
réalismes au XXe siècle</i>, 2003). Eveline Păuna are conştiinţa deplină a
libertăţii în imaginarea realului şi a nesupunerii uneia dintre direcţiile deja
cunoscute, parcurse, în vreme ce le poate exploata estetic pe toate deodată.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-size: 12.0pt;"><span style="font-family: inherit;">Citatul de pe ultima copertă („O
capodoperă este în primul rând o aventură a minţii” – Eugène Ionesco) ascunde şi
o trimitere spre un model relevant pentru construcţia narativă a cărţii de
faţă. Este ceea ce m-a surprins – plăcut! – de la debutul lecturii. Am analizat
undeva („Gândacul şi rinocerii”, în vol. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Simple
note despre Fenomenul K</i>, 2022) influenţa şi, desigur, legătura evidentă
dintre <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Metamorfoza</i> (<i>Die
Verwandlung</i>) lui Franz Kafka şi <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Rinocerii</i>
(<i>Rhinocéros</i>) lui Eugène Ionesco. Ştim că lecturile din Kafka ale
dramaturgului francez (de origine română), mai ales din perioada Celui De-al
Doilea Război Mondial, l-au condus la abordarea „metamorfozării” individului dintr-o
perspectivă <i style="mso-bidi-font-style: normal;">à rebours</i> faţă de propunerea
kafkiană. Este ceea ce se observă şi la naraţiunea Evelinei Păuna – o perspectivă
<i style="mso-bidi-font-style: normal;">à rebours</i> faţă de <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Procesul</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Der Process</i>) aceluiaşi Franza Kafka. În textul kafkian, ne amintim,
Josef K., prim-procurist bancar şi celibatar, chiar în ziua în care împlinea
treizeci de ani, este arestat, fără să i se aducă la cunoştinţă motivul arestării,
de doi reprezentanţi ai unei agenţii nespecificate. În textul intitulat <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Muzeul vârstelor</i>, Amadeus merge, timp de
douăzeci de ani, în fiecare duminică, la Secţia de Poliţie din localitatea imaginară
Paduano şi scrie un autodenunţ în speranţa că va fi reţinut. Josef K., conform
unei Legi pe care nu o cunoaşte, va fi condamnat şi ucis. Amadeus, conform unei
Legi locale, despre care află la un moment dat, va fi perpetuu iertat, orice faptă
fiind prescrisă din clipa comiterii. La fel ca la Ionesco, drama nu este
nicicum atenuată prin inversarea viziunii kafkiene, ba chiar este accentuată,
capătă valori estetice şi etice universale. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-size: 12.0pt;"><span style="font-family: inherit;">Exerciţiul din <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Femeia la 30 de
ani</i> capătă valenţe noi odată cu <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Muzeul
vârstelor</i>. Povestirile exemplare devin povestiri în ramă, un destul de complex
<i><span style="background: white;">mise en abîme, </span></i><span style="background: white; mso-bidi-font-style: italic;">la intersecţia dintre (re-)cunoaştere
şi simulare a realului, </span>o imagine complicată şi ambiguă, creatoare de
mister şi de suspans. La acest efect contribuie consistent şi recursul la <i>realismul
magic</i> (confundat prea adesea, chiar şi la nivel mondial – <i style="mso-bidi-font-style: normal;">y compris</i> o distinsă doamnă profesoară
din Sibiu, Rodica Grigore –, cu <i style="mso-bidi-font-style: normal;">real
maravilloso – realul miraculos</i>, de sorginte strict sud-americană), firesc
odată ce am vorbit deja despre incitatorul Franz Kafka, iar filiera este bine
populată de numeroase exemple la îndemână, precum Massimo Bontempelli (v. eseul
polemic <i style="mso-bidi-font-style: normal;">L'Avventura novecentista</i>,
1926, şi nuvela exemplară „O sirenă la Paraggi”), Günter Grass, Mihail Bulgakov,
Kurt Vonnegut, Patrick Suskind, Haruki Murakami <i style="mso-bidi-font-style: normal;">et alii</i>. Uzul eminamente stilistic al acestui melanj de procedee şi
abordări narative creează o proză de mare frumuseţe. Uneori ne pare că citim pagini
din Urmuz: „E amiază. Prin ochii celorlalţi se vede cum Amadeus taie liniştea
cu fiinţa lui, cum străpunge ca un cuţit masa tremurândă a unui infinit de
gelatină – o construcţie delicioasă derivată din oasele unei fiinţe vii. Despre
Amadeus nu poţi spune lesne dacă e om sau umbră. Merge târşind bocancii pe care
pare că nu-i scapă din privire, uitându-se în jos de parcă ghetele diforme se
urnesc doar prin efortul ochilor lui traşi de pleoape.” (pag. 17) <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-size: 12.0pt;"><span style="font-family: inherit;">Pe de o parte, de la început, se cuvine să nu trecem cu vederea
semnificaţia numelor atribuite personajelor. Amadeus vine evident din <i style="mso-bidi-font-style: normal;">ama Deus</i>, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">iubeşte-l pe Dumnezeu</i>, iar iubirea pentru divinitatea înseamnă la
acesta asumarea vinei, o vină tragică, o trădare de sine, în primul rând, şi o
trădare a celor apropiaţi. Autodenunţul, care constituie esenţa narativă a
cărţii, „capodopera” a cărei istorie este imaginată şi relatată, este calea reluată
şi reluată timp de două decenii, spre pedeapsă, crucea purtată pe Golgota celui
care îşi asumă păcatul. Pentru Amalia, soţia ambasadorului Amadeus, ar fi
relevantă informaţia că este folosit şi ca un nume ebraic, cu semnificaţia de <i>munca
lui Dumnezeu</i> (în latină – <i>opus dei</i>), dar şi forma arabă a expresiei <i style="mso-bidi-font-style: normal;">sau nu</i>, destul de potrivite psihologiei
personajului. Sculptoriţa Sidonie, amanta ambasadorului Amadeus, are numele
unei persoane graţioase, de o natură foarte rezervată. Foarte capabilă şi isteaţă,
capabilă să exceleze în poziţii executive, e greu pentru ceilalţi să o cunoască
şi să o înţeleagă cu adevărat. Reticenţa sa conduce la singurătate şi necomunicare.
(„Sidonie avea un fel al ei, sălbatic de educat, de a te face să vrei să o faci
să îţi aparţină, deşi tocmai libertatea cu care defila prin lume era
electrizantă”. „…Femeia aceasta nu se îmbracă, ea face artă decorativă pe
propriul trup.”) <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO" style="mso-bidi-font-size: 12.0pt;"><span style="font-family: inherit;">Pe de altă parte, semnificativ este, nu doar stilistic, complexul <i><span style="background: white;">mise en abîme</span></i><span style="background: white; mso-bidi-font-style: italic;">. De la interior la exterior, avem imaginea
relaţiei amoroase dintre Amadeus şi Sidonia, cuprinsă înlăuntrul relaţiei
tensionate a lui Amadeus cu soţia sa Amalia (în urma unei căsătorii de convenienţă
cu o „fată spălăcită, omniprezentă, despre care nu îţi faci nicio părere”),
ambele pe fundalul tern al activităţii diplomatice. Se adaugă, pe alocuri,
imaginea lui Amadeus la şase ani, copil orfan înfiat din orfelinat („Nu ştiam
că există pe lume Dumnezeu. Şi nici prin cap nu-mi trecea că Dumnezeu a făcut
lumea.”), apoi întâlnirea cu Fanny şi scena iniţierii profesioniste în domeniul
„poftelor carnale”, plus vina de a nu fi dus niciodată scrisoare acesteia către
Thomas. Primele două imagini compun substanţa popasurilor cotidiene ale lui
Amadeus la Secţia de Poliţie din Paduano spre a scrie autodenunţurile arhivate
în preajma rampei de gunoi, întâlnirea lui cu cei trei Comisari şi, de la un
moment dat, cu Femeia. Apariţia <i>Femeii</i>, devenită <i>Femeia de Serviciu</i>
(la Secţia de Poliţie), apoi <i>Femeia de Serviciu Fără Chip</i>, creează alte
noi imagini înlăuntrul ramelor consecutive existente deja. Este momentul în
care Amadeus ridică ochii din asfaltul cenuşiu „spre mângâierea plină de
căldură a unui corp ceresc spre care nu a cutezat să mai privească până acum,
de la acei 6 ani şi două luni când, privind direct spre fereastră în biroul
Directoarei, văzuse viermişori luminoşi pentru că fixa cu privirea fusta fluidă
pe care o purta Doamna.” În rame se individualizează imaginea Mamei biologice,
care nu l-a vrut, combinată cu imaginea Mamei iubitoare care l-a crescut. Dar
povestea cadru va fi tot mai mult cea cu Femeia de Serviciu: „- De ce scrieţi?
Îl întreabă ea brusc./ - Ca să fiu pedepsit./ - Cum aşa?/ Stimată doamnă, sunt
vinovat./ - Şi pentru cine scrieţi? Continuă femeie./ - Pentru Comisari. Care,
mai apoi, vor da cele scrise de mine unui Judecător. / - Aha. Şi?/ Cum adică
«şi»?/ - Adică… cui credeţi că o să-i pese?” apoi Femeia de Serviciu îi întinde
o felie mare de cozonac. „Drumul spre casă e diferit. […] Oricum, merge
îndreptat de spate şi cu privirea spre orizont. Un orizont gri, desigur…”.
Femeia de Serviciu Fără Chip („M-au angajat pentru tine. Sau din cauza ta.”)
devine Femeia de Serviciu cu Toate Chipurile, care „taie o felie de cozonac şi
pregăteşte un ceai” acasă la Amadeus, în Paduano, şi va împrumuta chipurile
femeilor din viaţa lui, într-o scenă memorabilă de pur realism magic strivind
realul imaginat, el se va certa cu fiecare dintre ele şi cu toate deodată - Directoarea
orfelinatului, Fanny, Amalia… Va recunoaşte că a „trăit toată viaţa cu
nevoia<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de a plăti datoria de a fi fost
adoptat”. După plecarea Femeii, „Se priveşte în oglindă. Abia acum îşi dă seama
că nu poate desluşi lesne nicio trăsătură a lui./ acum, în Paduano, sunt doi
oameni fără chip: el şi Femeia de Serviciu.” Se duce la Secţia de Poliţie ca să
reclame: „N-am chip!. M-au lăsat fără chip!” I se răspunde simplu, să nu se mai
uite în oglindă: „la ce bun?! Nimeni din Paduano nu se uită în Oglindă… Oglinda
aduce numai nesiguranţe… […] Mergi acasă şi sparge-o! Nimeni din Paduano nu se
priveşte în oglindă.” <o:p></o:p></span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO" style="background: white; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-style: italic;"><span style="font-family: inherit;">Va urma o vizită la singura
librărie din Paduano, eşecul de a semna un contract de publicare a capodoperei
care ar fi devenit denunţurile sale, se ratează ca Infractor, se ratează ca
Autor, devine Anonim. Ultima ramă, cea care le cuprinde pe toate celelalte,
adesea într-un puzzle greu de recompus (nici nu ar folosi cuiva la ceva…), se
află în Căminul Rezidenţial Надежда (Speranţa) din Sankt Petersburg, unde
bătrânul scriitor Amadeus Mancini se pare că a primit vizita iubitei sale
Sidonia. Se pare. Nadejda, îngrijitoarea, susţine că i-a citit toată noaptea
din <i>Dama cu Camelii</i>.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="background: white; mso-bidi-font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-style: italic;">Oricum şi oriunde s-ar
sfârşi acest roman excelent scris, el trebuie recitit, pentru că ultimele
pagini au darul de schimba sensibil viziunea asupra întregii sale desfăşurări,
oricum plină de mister şi de suspans. Arta naraţiunii unei prozatoarea mature,
lucide, talentate, nutrită la masa marilor maeştri ai literaturii universale,
este cu asupra de măsură dovedită şi de această <i>Istorie imaginată a unei
capodopere</i>.</span></span></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-66616977771876791552021-12-17T13:48:00.003+02:002021-12-20T12:33:49.269+02:00Maria Vasilescu – Figurina de ceară<p></p><p style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span style="font-family: inherit;"> </span><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgppC5CfMGAncAIYL7989LPzd-RR_OuwncCW0SXO5DGudvRbx9qMWoLwYBLcQowS0ROoKmb5qscDGaEn-IcKJMBbCDi_zeiDp78bnORaBdtHkER4RB47t65yUj9lpqfI9G7NAGq-iLQa95hEsRzExgt_VhcrvS5lQLXMDSX5NUTp_PjTOEPA3q3jeXW=s262" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><img border="0" data-original-height="262" data-original-width="192" height="262" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgppC5CfMGAncAIYL7989LPzd-RR_OuwncCW0SXO5DGudvRbx9qMWoLwYBLcQowS0ROoKmb5qscDGaEn-IcKJMBbCDi_zeiDp78bnORaBdtHkER4RB47t65yUj9lpqfI9G7NAGq-iLQa95hEsRzExgt_VhcrvS5lQLXMDSX5NUTp_PjTOEPA3q3jeXW" width="192" /></span></a><span lang="RO" style="font-family: inherit;">Poezia ca un balansoar, un fel de legănare muzicală, în care imaginea
ţi se derulează prin faţă de la ţărână la cer şi-napoi. O carte în care
autoarea exploatează cu pricepere relaţia între esenţă şi aparenţă, jucând cu
ele în preajma peşterii platoniciene ori a metafizicii aristoteliene, cu
inerenţa lucrului în sine etc., este aceasta a Mariei Vasilescu, semnificativ
intitulată <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Figurina de ceară</i> (editura
Art Creativ, Bucureşti, 2021). Chiar din titlu, ni se sugerează ambiguitatea stării
în care se va afla eul liric de-a lungul volumului, solidă atâta vreme cât nu
este activ, lichidă, curgătoare, pustiită dacă va îndrăzni să ardă („sunt o
figurină de ceară/ îmi întind braţele/ şi picur” – p. 8). Şi Maria Vasilescu
are grijă să aprindă tot timpul flacăra care o consumă („ieri aveam forma ta/
acum sunt/ o cruce” – p. 8), să se reinventeze pentru a se descompune perpetuu.
Avem aici şi un fel de tratat de erotica descompunerii, inedită dublă
descompunere, anunţată încă dintru început: „femeia şi-a astupat urechile/ ca
să-l audă/ bărbatul a închis ochii/ ca s-o vadă/ până la sfârşit// şi s-a făcut
seară/ şi s-a făcut dimineaţă/ şi n-a mai fost nicio zi” (p. 7), cu aceeaşi
instabilă stare a esenţei & aparenţei, în răspăr cu textul biblic – „Şi s-a
făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă, ziua una.” [Geneza. 1,3-5] – ceea ce
conduce inevitabil la ideea că poeta nu va despărţi lumina de întuneric, ci le
va combina într-o imagine mereu schimbătoare, mereu nouă, mereu întru
dematerializare („într-o explozie/ a muzicii/ cu gust de genune/ în care să ne
mai naştem o dată/ ca să ne sublimăm” – p. 11). Atât esenţa, cât şi aparenţa
versurilor toate de dragoste ale Mariei Vasilescu ţin fără îndoială de erotica
absurdului existenţialist, a cărui manta suprarealistă guvernează expresia
eminamente vizuală: „Nicio femeie nu poate să te cheme/ nici un cuvânt nu poate
să te rostească/ nicio vară nu poate să te cuprindă/ nici un lut nu poate să te
inventeze –// cum te închid eu/ surd/ între coapse/ dintr-un capăt în altul/ al
gemătului/ risipit/ în albul tău alb/ în roşul meu roşu – […] (p. 9). El
aşteptare, ea patimă acaparantă – semnificaţiile culorilor alb şi roşu sunt
descifrate în postfaţa semnată de Raluca Faraon, aşadar nu voi insista –, sortiţi
împreună a nu se întâlni vreodată altfel decât în vis: „ziua şi noaptea se
întâlnesc/ între coapsele noastre/ se adună câteva ore/ de părăsire/ pentru un
altar// neinventat încă.” (p. 15). Erosul pur izbucneşte adesea eliberat, de
neoprit: „O femeie frumoasă/ are ochii aprinşi –// când frigul ţi-acoperă
cuvintele/ trupul ei se unduieşte ca valul/ între degetele tale// o femeie
frumoasă/ e o nouă ivire/ plămădită/ din îmbrăţişările tale// […]// o femeie
frumoasă sunt eu/ într-o primăvară// veşnică” (p. 18). Şi: „M-aş dezbrăca de
lumină/ dar mi s-a zdrenţuit cântecul/ când au început să arunce cu păsări/
fără glas de aripi/ ca o moarte şiroind pietre// m-aş dezbrăca de lumină/ dar
palmele tale au uitat/ să mângâie focul/ şi nu ştii –// m-aş face scrum.” (p.
56). Sau p. 23, p. 33, p. 63, p. 64… </span></p><p style="text-align: left;"></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 12pt;"></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 12pt;"><span lang="RO" style="font-family: inherit;">Semnificativă este, de asemenea, criza de identitate la întâlnirea cu
însingurarea/ singurătatea cotidiană. Aşa apar „paradisul de zdrenţe”, „tăcerea
ta/ ca o ghilotină/ însetată/ de piaţa publică”, „cicatricea unei respiraţii”,
culminând cu definiţia: „singurătatea e/ un labirint/ în care fiecare/ îşi
caută// destinul”. Cotidianul în sine este, fizic, o absenţă, este ignorat, nu pare
a lăsa vreun semn pentru trăirile interioare, care ocupă întregul fiinţei. Cuvântul/litera
ca obiect şi vizualul sunt elementele care populează existenţa, poate şi pentru
că deja se ştie că <i style="mso-bidi-font-style: normal;">infernul sunt ceilalţi</i>,
în respectul preceptelor existenţialiste. („Oamenii întreabă/ de fericire/ de
parcă ar fi vorba/ de vreo haină nouă/ căpătată de pomană// […]” – p. 47; „[…]//
nu există adevăr/ doar lumină ziua/ întuneric noaptea –// şi numai atunci/ când
zisele/ chipuri şi asemănări/ nu le vopsesc/ cu rânjetele lor/ ca într-un
război colorat// pe dinăuntru” – p. 46). Vizualul are prioritatea, incidenţa
cuvântului „ochi”, de exemplu, împreună cu altele din familie – privire,
orb(ire), vedere –, oferind argumente cu asupra de măsură. Atmosfera astfel
creată te poartă inevitabil spre o stare de miracol, în care toate simţurile se
supun aceluiaşi îndemn: „Mă fărâm/ la toate plecările tale// mă golesc de mine/
ca o amforă de vin/ ca o vioară de sunete/ ca un poem de litere// dar închid
ochii –// te văd cu degetele/ te refac în aerul rece/ şi pe pielea mea arsă –//
atâta lumină furată/ de pe buzele tale/ în toate zilele// de ieri.” (p. 35).
Pare că te afli într-un univers dintre acelea create de Alberto Giacometti, Yves
Tanguy ori Joan Miró, o stranietate familiară, substanţă şi visare („Visul
curge/ ca lacrima/ din ochi”), dezmembrare de sine spre eliberare („[…] mă
preschimb/ în cuţit/ de oase şi sânge/ şi tai/ ferestre şi uşi// în mine” – p. 69).
Subordonate vizualului sunt tăcerile, incidenţa lor fiind, de asemenea
semnificativă: „Tăcerile plouă/ tăcerile ard/ tăcerile sapă/ tăcerile cad/ în
mine –// te întreb cu degetele// cum te-au iubit femeile/ nesupus fiind/ în
mine?” (p. 70). Nu e nici un zgomot în această carte; doar durere mută. Materialitatea
cuvântului este asociată materialităţii sunetului şi materialităţii
întunericului – de aici preferinţa poetei pentru tăceri, pentru lumină, culoare
şi strălucire, pentru trăirea deplină a clipei, în acest adevărat jurnal de
lectură a sinelui. „Azi mă cheamă altfel –// literele s-au dezbrăcat de spaime/
şi au fugit în soarele/ din floarea de soc/ crescută chinuit între ziduri/ ca
un rest al copilăriei căţărate/ şi cu genunchii zdreliţi –// arcuite în lumină/
respiră profund/ şi îşi auresc zalele/ la primul plâns –// mâine vor reveni
demonii/ să mă strige// cum ştiu.” (p. 57)<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 12pt;"><span lang="RO" style="font-family: inherit;">„Sentimentul absurdului poate să-l izbească în faţă pe orice om, la
orice colţ de stradă. În nuditatea sa dezolantă, în strălucirea sa moartă, el
este insesizabil. Dar însăşi această dificultate dă de gândit.” – zice Albert
Camus în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Mitul lui Sisif</i>, iar poeta
noastră această căutare, scormonire neostoită o vrea ilustrată convingător.
Camus continuă: „iată înstrăinarea: a-ţi da seama că lumea e «opacă», a simţi
cât de străină, cât de ireductibilă ne este o piatră, cu câtă intensitate ne
poate nega natura un peisaj, în adâncul oricărei frumuseţi zace ceva inuman, şi
aceste coline, blândeţea cerului, linia copacilor îşi pierd, dintr-o dată,
sensul iluzoriu în care le înveşmântăm, mai depărtate decât un paradis
pierdut”, iar versurile oferite nouă în carte ilustrează un astfel de sentiment
ale neputinţei: „Prăpastia dintre certitudinea pe care o am că exist şi
conţinutul pe care încerc să-l dau acestei certitudini nu va fi niciodată umplută.”
Aici o găsim, întreagă, pe Maria Vasilescu, vestală a poeziei.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 12pt;"><span lang="RO" style="font-family: inherit;">Dincolo de cele câteva cuvinte parazite sau orfane uitate ici-acolo,
ignorabile la orice lectură îndrăgostită de poezie, în consens cu cei care
semnează prezentările din volum (Eugen Pohonţu, Raluca Faraon), declar pe
proprie răspundere şi cu nevinovată plăcere că debutul Mariei Vasilescu este un
câştig sigur şi semnificativ pentru lirica de azi, talentul şi acel la modă <i style="mso-bidi-font-style: normal;">know how</i> servind cu generozitate la împărtăşirea
emoţiei autentice şi profunde. Bucuraţi-vă, aşadar!</span></p><p></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-4583423840570991952021-11-28T14:22:00.003+02:002021-11-30T10:44:31.333+02:00Camelia Florescu – Nu-s o fată ca oricare<p style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> </span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzM6YtWKBcRPKo5ogohyphenhyphenw8LggspdvesVoZsU_exDsJe5zVGudBfXR254w71SPgZsBAP2ncIK3s_cRUOfGm6mkeAx1d-KAkteyc8_EYdeGcCdxGSZamnZrzUU7KL7Ah6vW9Z_caJd_mfz0/s600/Nu-s_o_fata_ca_oricare.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="389" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzM6YtWKBcRPKo5ogohyphenhyphenw8LggspdvesVoZsU_exDsJe5zVGudBfXR254w71SPgZsBAP2ncIK3s_cRUOfGm6mkeAx1d-KAkteyc8_EYdeGcCdxGSZamnZrzUU7KL7Ah6vW9Z_caJd_mfz0/s320/Nu-s_o_fata_ca_oricare.jpg" width="207" /></a></span></div><span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;"><br /></div></span><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: center;"></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Derutant titlu ales de poeta cu nume parcă pre-destinat poeziei
florale, luminoase, sentimentale adesea, pătimaşe de cele mai multe ori,
angajante mai peste tot, în această carte prefaţată generos de Alex. Ştefănescu.
Camelia Florescu ştie bine ce face şi face cu dezinvoltură, se afirmă ca
personalitate solară, distinctă, puternică, diferită de o presupusă masă
gregară, hrănindu-şi talentul la izvoare clasice bogate şi semnificative,
exploatându-şi cu exuberanţă evidenta agilitate naturală pur coşbuciană de a
rima şi ritma în prozodii acaparante muzical, chiar metaforizând excedentar cu dezinvoltură,
veştejind viguros banalul rutinard. Ea vede poezia ca pe un spectacol al lumii,
ceea ce conduce la o seninătate accentuată a mesajului – toate poemele au un
mesaj, nimic nu este întâmplător, desfăşurarea este evident larg tematică – şi evidenţiază
invitaţia deschisă la implicare directă a cititorului, la hemolexie, ca să uzez
de un termen revitalizat de Christian Crăciun într-o excelentă apariţie
editorială recentă. Hai să privim/citim împreună lumea din toate unghiurile
posibile, pare a spune în subsidiarul cuvintelor bine potrivite: hai să iubim
lumea aşa cum este şi să ne umplem de frumuseţea ei!<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Prima secţiune, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Anotimpuri</i>, lasă
să se desfăşoare încântarea fiinţei în faţa metamorfozelor naturii: „Din
sălbăticia de magnolii roată/ Tremură sub visul ierbii în aval/ primăvara asta,
aiurită toată,/ ce îmbracă tainic merii de pe deal” (p. 13), în clar lirism
coşbucian: „Se-aude a clopot, se-aude a vară/ Se sparg de ulucă zăpezi din
găoace/ Se-aude a mugur, se-aude pe-afară/ Cum iarna, cuminte, spre munte
se-ntoarce” (p. 15), „De unde să-ndur/ tot stropul de brumă,/ ce-adoarme în
mirişti/ De tâmple sub humă?” ( p. 18) ori dinspre erosul labişian: „Trupul
ardea ca un snop de bujori/ Se ridicau ceţuri dinspre pământ/ Scări fără trepte
ţesute din sfori/ Mai aminteau plânsul iernii plecând// Albul zăpezii urcase în
pruni/ Verdele crud ne-mbăta pe-amândoi/ ochii spărgeau călimara, nebuni,/ Şi
ne trădau ca-ntr-un veşnic război” (p. 16). Sunt pagini în care observatorul se
încântă de ceea ce vede şi de ceea ce spiritul său trăieşte deplin, transferă
în cuvinte potrivite, în emoţie pură. Exuberanţa dansantă se lasă să zburde
liber, cum se cuvine bucuriei de a trăi, scrierii cu sine, cum ar spune Nichita
Stănescu, chiar şi atunci când îndoiala îşi face loc, într-un remarcabil poem
de la pag. 21:<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>„Mă ridic peste gări
prăbuşite-n beţii/ Mă ucide un gând cum că n-ai să mai vii/ Şi gândesc la
biserici cât dorul din noi/ Acatiste să scriu, să te-aduc înapoi// […]// Toată
spaima din noi, toată patima grea/ Ne coboară pe rând, ne măsoară şi ea/ Suntem
cai rătăcind în galop, fără drum,/ Ochiul toamnei ne bea din ulcioare de scrum”
(<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Beţia toamnei din noi</i>).<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Secţiune a doua, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Rădăcini</i>,
este dedicată familiei, poeziile au şi o componentă etică, pe lângă aceea
inerent reflexivă: „Bătrânii mei se mai întorc spre seară/ Sub uliţi troienite
de nămeţi/ Cu ochiul plâns şi gerul în pomeţi/ Bătrânii mei mai ies pe
ulicioară,// S-asculte vreun lătrat târziu de câine/ Să vânture oftaturi către
moară/ Unde-şi vărsau tot focu’ odinioară/ Bătrânii mei torc grâul pentru
pâine// […]” (p. 30). Întâlnim acelaşi potrivit ton elegiac labişian, care se
pare că îi stă bine Cameliei Florescu, amintindu-ne, totuşi, şi de poeţi
contemporani ai sărbăto(ri)rii omului şi pământului, precum Ştefan Mitroi ori
Emilian Marcu. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Secţiunea treia, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Zona confuză a
dragostei</i>, oferă o imagine puţin diferită a autoarei, o vedem pe alocuri şi
eliberată de constrângerea prozodică şi constatăm că se descurcă foarte bine şi
aici, unde e mult mai greu, pentru că nu mai ai muzica(litatea) să te ajute.
Desigur, nu face exces de vers liber, dar unde încearcă îi reuşeşte pe deplin. Poate
că erosul este „de vină”, el nu permite mereu cătuşele: „parcă/ urcam în
floare,/ despletită spre cuiburi de miere/ parcă/ erai în dreapta mea ca atunci
la început,/ arcuit de dorinţă/ şi pot să jur/ că era ceasul acela din noapte/
când luna plângea rotundă/ tânguindu-se/ ca nişte clopote de biserică/ bătrâne
şi răguşite.” (p. 40). Expresia metaforică relevantă iese mai des la rampă,
„timpul se răsuceşte ca-ntr-un film mut”, „Imposibila nuntă, imposibilul zar/
Răstignit peste mese îmbrăcate-n satin/ Zar jucat, rupt în gură sau pierdut la
cântar/ Timp ce nu se întoarce, mici uitaţi de destin”, „Dorinţe-mbibate cu
vinuri de cramă/ şi turme de goi, enigmatici iubiţi/ La ceas potrivit să
dezlege vreo dramă/ S-adulmece sângele celor grăbiţi”, şi nu este deloc rău să
auzim şi frumoase ecouri de Geo Dumitrescu.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Celelalte două secţiuni, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Serpentine</i>
şi <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Nelocuită</i>, o continuă pe cea
precedentă, adâncind impresia scrierii cu sine şi partea de reflexivitate, de
judecată asupra rosturilor existenţei umane, asupra vieţii cotidiene. O poezie
mai accentuat de atitudine, de implicare, dar în aceeaşi atmosferă călduroasă,
elegiacă, uneori cu accente ironice: „Visele noastre deşirate/ ca nişte pietre/
care vor să fie drum,/ ca nişte lumânări/ care vor să fie lumină/ ca nişte
atrii/ care vor să fie inimă/ […]” (p. 76), „Mărşăluim cuminţi/ ca nişte trişti
roboţi/ ai unui prezent înfricoşător/ murdar ca dumicatul copiilor străzii” (p.
78), „Se ridică pe vârfuri/ conştiinţa,/ Să vadă dacă au plecat/ afurisitele
alea de remuşcări/ de la poarte sufletului” (p. 92). <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Dacă autoarea nu-i <i style="mso-bidi-font-style: normal;">o fată ca
oricare</i>, nici cartea aceasta a ei nu-i <i style="mso-bidi-font-style: normal;">o
carte ca oricare</i>, îşi merită soarta de a fi citită şi răscitită, spre a ne
îmbogăţi şi a ne augmenta inteligenţa emoţională (Improving Emotional
Intelligence). Efectele nu pot fi decât benefice, ne vor îndemna să ne
întoarcem tot mai mult spre noi înşine, să ne înfrumuseţăm cu şi din aceste
minunate izvoare de miraculos.<o:p></o:p></span></span></p><div style="text-align: justify;"><br /></div><p></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-9165146384930106572021-11-21T15:09:00.003+02:002021-11-28T14:28:19.388+02:00Ioan Mateiciuc – anchilopoetica<p style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span> </span></span><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirusSerPmNVepHI3kDJ1t8bfTU0NayUvoZfs-GH624UA3BJoA5LwMqQMxgS-OhgWWZZpgZINjDgHNpozyrxzUUYdOnqyD7hJoH7ztvHI3AgyxEGXZTqWQQPHMjZ1AJgvjzOnFmvvFmJW8/s981/Ioan+Mateiciuc%252C+anchilopoetica.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="909" data-original-width="981" height="297" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirusSerPmNVepHI3kDJ1t8bfTU0NayUvoZfs-GH624UA3BJoA5LwMqQMxgS-OhgWWZZpgZINjDgHNpozyrxzUUYdOnqyD7hJoH7ztvHI3AgyxEGXZTqWQQPHMjZ1AJgvjzOnFmvvFmJW8/s320/Ioan+Mateiciuc%252C+anchilopoetica.jpg" width="320" /></a></p><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: center; text-indent: 14.2pt;"><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: center; text-indent: 14.2pt;"><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: center; text-indent: 14.2pt;">Există cărţi de citit pur şi simplu şi cărţi de admirat, cărţi din
care te încarci cu bucurie, cu emoţie luminoasă, cu speranţă şi vis şi cărţi pe
care le iubeşti tocmai pentru că îţi induc îndoieli, îţi pun întrebări şi nu
îţi oferă răspunsuri, te răscolesc şi te neliniştesc, cărţi care nu sunt doar
colecţie de texte frumoase şi interesante, ci sunt şi obiecte de admirat şi de
studiat pe îndelete. O astfel de carte-obiect se arată a fi realizarea propusă
de Ioan Mateiciuc şi numită epustuflant şi incitant </span><i style="text-align: center; text-indent: 14.2pt;">anchilopoetica</i><span style="text-align: center; text-indent: 14.2pt;"> (editura Alexandria Publishing House, Suceava, 2020).
Este o carte de poezie şi de grafică (autor: Ioniţă Benea) bine acordată cu
mesajul incomod şi adesea aparent încifrat al textelor. Raportul dintre
semantica şi ectosemantica volumului este bine augmentat în favoarea celei de-a
doua componente, deliberat pusă în operă ca provocare vizuală şi nu numai. Se arată
a fi derutantă prin aparenţă veristă (prefaţa, o lectură îndrăgostită,
subliniază asta!), dar voit stridentă ca alcătuire distopică, de un încântător
suprarealism filtrat de o filieră optzecistă – de aici şi sonorităţile
provocator eliptice, neredundante amintind de Ion Stratan ori Traian T. Coşovei.
Experimentul reuşeşte deplin, reluarea mijloacelor liricii acestor importanţi
înnoitori ai esteticii liricului, ai limbajului poetic (şi ei hrănindu-se abundent
din moştenirea harului şaizecist, cu adaosuri din resursele strălucite ale
avangardelor inter- şi post-belice, y compris mişcarea americană </span><i style="text-align: center; text-indent: 14.2pt;">beatnicilor</i><span style="text-align: center; text-indent: 14.2pt;"> et alii) ne apare deja nu
doar necesară, ci şi deosebit de utilă, după „eşecul” mirobolant al
douămiiştilor – ca să nu ratăm nicio generaţie semnificativă din poezia
românească a ultimei sute de ani, accesibilă autorului.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: center; text-indent: 14.2pt;"><br /></span></span><span style="text-align: center; text-indent: 14.2pt;"><span style="font-family: inherit;">Ioan Mateiciuc scrie aici un singur poem, ca un puzzle, cu fragmente deliberat
informe separate de triplete asterisc, un lung lamento despre o lume în
descompunere („trebuie să ai în tine încă haos, spre-a da născare unei stele
dansatoare”, zice Nietzsche, şi autorul de faţă aduce argumente cu asupra de
măsură), în care erosul însuşi (nu există poezie lipsită de eros!) este al
decadenţei, al deriziunii, iar vibraţia permanentă e un tremur (nicidecum
cutremur!) care se desfăşoară înlăutrul unei staze perpetue. Atmosfera este tot
timpul tensionată, nu există momente de odihnă, de lumină, de pace, poate numai
spaţiile albe ar evada oarecum, nicicum desenele care rimează şi ritmează mesajul
subliminal dur, dureros, rană deschisă în care autorul învârte necontenit spada
neliniştii. (Cum editorul ne avertizează că „această carte este protejată prin
copyright” şi „reproducerea integrală sau parţială… se pedepsesc penal şi/ sau
civil”, nu voi cita vreun text din carte, iar dacă vreun cuvânt va fi identic unuia
aflat acolo, avertizez că este pură coincidenţă şi fără vreo intenţie de
încălcare a legii.) Subiecţii tramei sunt într-o continuă/perpetuă prăbuşire,
nimic salvator nu a rămas din shakespeariana „Salad Days”, poate numai
dedicaţia de pe pagina cinci. Elementele naturale ale intemperiilor tot revin
(pp. 13, 20, 23, 26, 51) în diverse forme şi formule şi subliniază încremenirea
în nemişcare şi tăcere, aparenţa de sunet este numai ecou al unei închipuiri
vag colorate, precum în texte urmuziene (pp. 13, 14) unde seismele surdinei iraţionalului
domnesc netulburate şi „blânda demenţă” se face regulă şi se conjugă cu
evenimente tipice, precum nunţi ashkenaze ori răstigniri christice actualizate
doar tehnologic. Descrierea unei locuinţe lipsite de încărcătura dată de
locuire, de adăstare fie şi temporară, enumerarea elementelor decorative şi
posibilelor gânduri/vise, este relevantă (p. 26) pentru înstrăinarea perechii
amoroase (?) nu numai de lumea înconjurătoare, ci şi de sine, fiecare de
celălalt şi fiecare de el însuşi. Acelaşi efect straniu îl are prezenţa abundentă
a elementelor anatomice în activitate ori espectativă, mai cu seamă lipsită de
efectele fireşti, dar încărcate parazitar cu sensuri spirituale din zona
întunecată a conştiinţei, ori alcătuite din materiale străine şi aglomerate în
spaţii ciudate, cu efecte dintre cele mai absurde (pp. 27, 29, 31, 35, 45).
Însuşi Creatorul este trimis către zone ale conflictelor, ale absenţei şi ale
extincţiei (p. 33), procesiunile sunt ale celor slabi şi abandonaţi de soartă
(p. 42). Atmosfera este kafkiană în cel mai curat sens, în faţa legii, rătăcind
prin cotloanele sumbrelor castele, clipe ale îndoielii de dinaintea căderii de
pe pod a lui Georg Bendemann, din „Das Urteil” etc.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="text-align: center; text-indent: 14.2pt;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span><span style="text-align: center; text-indent: 14.2pt;"><span style="font-family: inherit;">Tehnologia zilei şi limbajul aferent strecurat, totuşi, cu destulă
parcimonie, din fericire, fac să crească incidenţa alienării, rarele referinţe
livreşti de asemenea. Corpurile umane devin treptat din materii nevii (pp. 46,
49) şi sunt robite de ceremonii funambuleşti, bizareria se întinde tot mai
acaparatoare asupra întregului. Poemul final (p. 59) adaugă o posibilă decodificare
a celor citite până aici: nimic altceva nu v-am povestit decât ceea ce vedeţi
în fiecare clipă în jurul vostru şi nu pricepeţi de ce vine şi de unde, ce se
cuvine să facem ca să nu fim alungaţi atât de departe de noi. S-a vorbit/scris
despre un anume postumanism asumat de Ioan Mateiciuc în creaţia sa poetică, dar
impresia mea solidă este că fundamental este de un umanism profund şi foarte
activ, cu accente evident neoromantice hrănite estetic abundent cu un
suprarealism dintre cele mai subtile stilistic. Se poate citi cu folos şi
dintr-o perspectivă zarathustriană, dar aş lăsa locul şi pentru alţi
comentatori. El deschide un drum plin de obstacole şi de surprize, ale cărui
decoruri şi decoraţiuni urmează a le dezvălui treptat, fie el fie cei asemenea
lui. Despre asta vom mai auzi, cu siguranţă.</span></span></div><p class="MsoNormal" style="text-align: center;"><br /></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-51994435586004845882021-11-15T14:48:00.004+02:002021-11-15T14:50:40.541+02:00Violeta Anciu – migraţia inocenţei<p style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> </span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfbex2zPYL6IgrAIJaqdmijEgKlLt0f1Ofkl0wbpvp9YNzX0kUZQkB2HubbGmcFwq8kGpkPjpCHisGfnOF9eohF8UNjQw1Lb7tKP6zqQbjCDvuiF1YE7dF1VZ_RhbxV3IO09bkqCNwirU/s378/migratia-inocentei-coperta1.png" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: inherit;"><img border="0" data-original-height="378" data-original-width="233" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfbex2zPYL6IgrAIJaqdmijEgKlLt0f1Ofkl0wbpvp9YNzX0kUZQkB2HubbGmcFwq8kGpkPjpCHisGfnOF9eohF8UNjQw1Lb7tKP6zqQbjCDvuiF1YE7dF1VZ_RhbxV3IO09bkqCNwirU/s320/migratia-inocentei-coperta1.png" width="197" /></span></a></div><span style="font-family: inherit;"><br /></span><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO" style="font-family: inherit;">O copertă roz bombon cu petale roz bombon (design: Mihai-Vlad Guţă) ne
oferă Violeta Anciu odată cu paginile volumului <i style="mso-bidi-font-style: normal;">migraţia inocenţei</i>, editura Tribuna, Cluj-Napoca, f.a. Derutantă propunere,
pentru că descoperim înăuntru poeme de dragoste „în carne şi oase”, puternice,
directe, despre sentimentul acut al pierderii iremediabile a inocenţei şi nu despre
migraţia ei spre nişte zări mai senine, poate, de ce nu?, ale memoriei. Personajul
de faţă, într-un presupus dialog cu un partener/cititor şi mai cu seamă cu sine
– de fapt, un dublu care joacă roluri diverse –, recunoaşte: „mă urmăreşte o
alienare pentru care/ nu m-am pregătit de-ajuns” (p.13). Adevărul este, o ştim
cu toţii, pentru alienare nu suntem niciodată pregătiţi! Chiar cum spune poeta:
„râdem mult, râdem până uităm/ că zilnic purtăm pe umeri/ un sufleor miop cu
umor negru” (p. 15). Ceea ce conduce lesne la ideea că rolul nostru în lume este
mai cu seamă o improvizaţie. Dacă avem carne şi oase („îţi simt foamea cum taie
carnea/ şi pătrunde în oase.// dacă ar străpunge dincolo de ele/ ar sfâşia şi
consuma şi măcina tot// ajungând înapoi la tine/ ca o creatură veşnic flămândă/
tăvălindu-ţi-se la picioare/ […]” – p. 11) şi „cineva muşcă / bucăţi din trupul
meu// iar ei se bucură/ aplaudă şi se înfruptă/dintr-o carne fragedă/ în care
eu putrezesc liniştită” (p. 10), este firesc, pentru o <i style="mso-bidi-font-style: normal;">copilă din foc</i> (p. 14), să treacă /să improvizeze/ mai departe:
„singură ai învăţat/ să muşti din jar/ ca dintr-o felie de cozonac/ să-ţi
modelezi din cioburi şi jar/ un trup care să-ţi servească/ măcar cât de cât”.
Balansul între existenţa ficţională în dorinţă/împlinire şi deşertăciunea adăstării
în real, prăpastia pe care trebuie să o traverseze continuu fiinţa spre a se
înţelege şi a se împlini sunt admirabil cuprinse în cuvinte: „ne facem de cap/
într-un scenariu prestabilit/ ni se pare complex/ cum ne închinăm nebunilor/
care mint cel<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>mai bine” (p. 15) ori
„ştim prea puţin/ şi spunem prea mult/ ne minţim aşa ne place” (p. 20) când „gălăgia
lumii te striveşte sub tălpi” (p. 24). <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO" style="font-family: inherit;">Şi totuşi, eroticul este piatra unghiulară a acestei poezii, cum este,
de fapt, a poeziei în general, el traversează ca un fir roşu coloana vertebrală
a cărţii, e măduva re-generatoare (v. poemul <i style="mso-bidi-font-style: normal;">întoarcere spre sine</i>, p. 37), şi caută o ieşire posibilă din
indecizia cotidianului: „păşeşti pe trupul meu cum ai păşi pe apă/ îmi păstrezi
pielea curată şi netedă ca să/ ţină laolaltă un haos mic pe care-l creşti/ cu
grijă în intimitatea toracelui meu/ mi-aş dori să te iubesc cu disperare cu
sânge/ pe buze să-ţi sorb ultima gură de aer când/ te sărut iar tu să mă laşi
pentru că vrei/ să vezi ce gust are o libertate neînchipuită.” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">un haos mic</i>, p. 22). Nu te aştepta să
vezi erosul deodată strălucind peste tot, venind în faţă să te orbească, întrucât
ţi se spune că „dragostea mea nu cunoaşte// ia forme fragile se ascunde/
opreşte respiraţia fără să vrea// îmbrăţişează sufletul/ înfloreşte în
întuneric/ şi împarte liniştea în catrene.// dragostea mea ţine în viaţă/ un om
care mă trăieşte.” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">simbioză</i>, p. 29).
Explicaţia ar fi că poţi doar „să te cunoşti prin celălalt/ când te vei fi
îndepărtat de lume/ la limita suportabilului şi înapoi/ o amorţire perpetuă
lăsată la înflorit” (p. 31). În această relaţie amoroasă, prezenţa permanentă a
dublului trimite inevitabil spre Freud – „dublul nu încorporează doar
conţinutul respins de instanţa critică a eului, ci, de asemenea, toate
posibilităţile nerealizate ale vieţii noastre, la care imaginaţia nu vrea să
renunţe” –, aspect foarte explicit de-a lungul întregii poetici a volumului,
care este, tot freudian, o evidentă negare a realităţii biologice a morţii, dar
trimite şi către zicerea mai nouă, aproape identică, a filozofului marxist de
orientare hegeliană, contemporanul nostru Slavoj Žižek: „Am putea spune că
dublul mă întrupează pe mine însumi, dar fără dimensiunea castrată a Eului meu.”
Cum ar fi în această <i style="mso-bidi-font-style: normal;">despărţire în silabe</i>
(p. 38): „un străin adoarme/ pe pântecul meu/ visează şi/ nu ştie că-i sorb/ în
somn/ o durere scursă-n/ colţul buzelor/ îi şterg fruntea/ de coşmaruri/ şi
alerg oarbă/ odată cu el spre/ o iertare de orice/ nu ştie încă// […]”. De
fapt, ştim că totul pleacă de la romantism şi post-romantism – Edgar Allan Poe,
Dostoievski et alii –, ceea ce azi am numi destrucţia principiului identităţii
– „eu nu sunt eu”, trecut, estetic, şi prin celebrul „ceci n’est pas une pipe”
al lui Magritte ori sartrianul la fel de cunoscut „l'enfer, c'est les autres”
şi multe altele asemenea. Constructul identitar este, aşadar, pus în chestie,
în poezia Violetei Anciu: „când ai crezut ultima dată în tine?/ când ai crezut
în Dumnezeu sau/ frumuseţe sau altceva în afară de tine?// când te priveşti în
oglindă/ eşti întru totul prezent?// spune-mi// te-ai gândit să te trezeşti
vreodată?” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">alegorie</i>, p. 21). <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO" style="font-family: inherit;">Se poate observa că arhitectura poemelor nu este ofertantă unei
lecturi lejere, de plăcere, ea cere implicare a cititorului, autoanaliză
comparativă şi mai mult chiar, completarea cu ceva din sine a tăcerilor, a
spaţiilor de odihnă. Numai după ce „locuieşti împreună” cu personajul poţi
pătrunde dincolo de expresia simplă şi, adesea, eliptică. Numai aşa poţi
răspunde la îndemnul „primeşte bucăţi din mine/ ca pe o împărtăşanie zilnică/
[…]/ cunoaşte-te ia-ţi datoria şi umblă// […] <i style="mso-bidi-font-style: normal;">(decret</i>, p. 39). Este exploatată din plin imaginea anatomică, cu subtext
evident de sorginte spirituală: „[…]// ţi-aş mângâia măruntaiele/ le-aş ordona
alfabetic/ aş fi uimită de felul/ cum s-ar împleti şi/ ar creşte în jurul meu/
[…]” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">inserţie</i>, p. 45). Sinele ca
hrană (ceea ce aminteşte de Isarlîcul barbian: „Sfânt trup şi hrană sieşi, Hagi
rupea din el…”) accentuează semnificaţia dublului ca posibilă salvare a
identităţii din rutina cotidiană: „la o masă goală/ un dumnezeu aşază/ pe
categorii şi forme/ obiceiuri de unică folosinţă/ alţii le consumă/ sub o
lumină galbenă/ sorb absenţi dintr-un/ pahar gol/ aşteptându-şi rândul” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">de căutat</i>, p. 55).<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Concluzia nu este deloc dintre
acelea ce pot fi socotite optimiste, o <i style="mso-bidi-font-style: normal;">(ipo)stază</i>
(p. 57) – a se vedea trimiterea către ambiguitate a titlului! – evidenţiază cu
asupra de măsură situaţia fără de ieşire: „cel mai intim act al devenirii/ e
supunerea ca formă de abandonare/ a sinelui”, cum se face şi mai încolo (p.
59): „ne consumăm unii pe alţii/ şi mergem mai departe”. Cartea cu coperte roz
bombon nu este decât carne, oase şi sânge înăuntru, este suferinţă şi absenţă a
speranţei, într-o lume în care haosul, mic sau mare, este atotstăpânitor.
Violeta Anciu, cu măiestria-i recunoscută şi altădată, ne oferă un excurs
poetic existenţial convingător, acaparant chiar, pentru că ne obligă la o
coborâre poate relevantă în propriul nostru abis. </span><span style="font-family: Calibri;"><o:p></o:p></span></span></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-17893561206004030002021-11-02T18:35:00.004+02:002021-11-03T11:05:49.154+02:00Mihaela Oancea – Praguri<p style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> </span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnypN0E5crx-poUgAAlsxu6396EwP0wPTrD5nNVLVeEqskEI1U1DtL6HtdTVBX5pw1XPkQg6QErJ-RRxEFpwbbdFsHTeBB4-ZlBf-AqSe0NPZGeHC2KTgs04jxcwR1jWbaD2af5DpIzbg/s430/coperta+mihaela+oancea.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="font-family: inherit;"><img border="0" data-original-height="430" data-original-width="293" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnypN0E5crx-poUgAAlsxu6396EwP0wPTrD5nNVLVeEqskEI1U1DtL6HtdTVBX5pw1XPkQg6QErJ-RRxEFpwbbdFsHTeBB4-ZlBf-AqSe0NPZGeHC2KTgs04jxcwR1jWbaD2af5DpIzbg/s320/coperta+mihaela+oancea.jpg" width="218" /></span></a></div><span style="font-family: inherit;"><br /></span><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-indent: 14.2pt;">O călătorie plină de surprize şi de profundă emoţie ne oferă cartea </span><i style="text-indent: 14.2pt;">Praguri</i><span style="text-indent: 14.2pt;">, de Mihaela Oancea, apărută în
urma unui concurs de manuscrise al Editurii Universitare din Bucureşti.</span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO" style="font-family: inherit;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Delicateţe şi candoare vs. rană
şi suferinţă – din trei perspective oarecum explicitate într-o <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Notă asupra cărţii</i> de a cărei utilitate
m-aş cam îndoi – îmi pare a semăna unei măsuri de prevenire referitoare la
interogaţia „oare ce-a vrut să spună poetul?”. Dar, ca promotor al rubricii <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Poemul comentat</i> [de autorul său] din
revista <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Urmuz</i>, tind să trec cu
generozitate peste acest artificiu, mai cu seamă că autoarea are „antecedente”,
vezi notele de subsol din volumul <i>Într-un timp fără maluri</i><span style="mso-bidi-font-style: italic;">, din 2017. <b><o:p></o:p></b></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO" style="font-family: inherit;">Volumul de faţă are trei secţiuni, care se vor diferite tematic, dar
care sunt bine şi unitar tratate de o poetă matură, inteligentă, cultivată, sigură
pe uneltele sale, în preajma unui ermetism bine dozat, agrementat cu incursiuni
suprarealiste. Mecanismul este dezvăluit, poate fără de voie, chiar de la
început (p. 11): „<b style="mso-bidi-font-weight: normal;">cuvintele</b>// […]
iubesc cu sălbăticie/ iau forma a ceea ce îndrăgesc/ refuzând să divorţeze de
butaforia/ în care nimeni nu rămâne orfan”. Este viziunea Isabellei, personajul
primului ciclu de poeme, însă cine să fie Isabelle dacă nu una dintre măştile purtate
de poetă? <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO" style="font-family: inherit;">Intrată în rol, într-un discurs îndrăgostit, continuă să se dezvăluie,
cu spaimele iscate de haosul urban (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">creşteri
şi surpări</i>, p. 13): „în rochia cloş de mătase albă/ Isabelle coboară
scările/ ca o mireasă leneşă ce ştie/ că nu se va mai întoarce”, în timp ce
„două abisuri stau faţă în faţă/ ca nişte obiecte uzate” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">efect de acuarelă</i>, p. 18) şi „priveşte luna în convalescenţă/ - o
statuie de ceară/ într-un Grevin prăfuit, / o lumânare aprinsă la ceasul
morţii/ o lumânare de a cărei căldură nu te poţi bucura” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">remember</i>, p. 21). Periplul într-o lume a deşertăciunii, a ratării
perpetue, continuă netulburat, chiar insistent, cu destule referinţe livreşti,
ca să aflăm, de exemplu, „despre firea malignă/ a naturii umane/ şi cât de mică
poate fi dista<span style="font-family: inherit;">nţa/ de la disecţie la vivisecţie”, cu trimitere evidentă la
drama Elsei prin pierderea lui Lohengrin – „în neguri sublunare/ neştiută/
lebăda lui Lohengrin/ se stinge încet” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">lebăda
lui Lohengrin</i>, p. 22) – şi, în lipsa călăuzei, absenţa unei posibile
întoarceri a iubitului. „Ferestrele unei comunicări ratate” sunt larg deschise
şi dezvăluie viziunile Isabellei, care „vede/ cum şurubul care ţine totul
laolaltă/ începe a se desface// nimeni nu poate spune/ ce fel de strigăt va
desena luna/ în următoarele nopţi” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">culori</i>,
p. 27), realul se dizolvă, „respiraţia nopţii calde trage/ a mâl// pe podeaua
de lemn/ cineva scapă o minge de bowling” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">coşmar</i>,
p. 28), şi chiar dacă „Isabelle caută în praful ultimei prăbuşiri/ o dinamică a
lucrurilor// […]// orice ar face/ se simte ca un prunc/ expulzat într-o
realitate distopică -// Isabelle continuă cu mişcări domoale/ a decupa
ferestrele/ unei comunicări ratate” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">mărturie
despre mărginirea fiinţei</i>, p. 31). Butaforia cuvintelor pare a fi un fel de
salvare, împreună cu „armonicele sacre ale lui Vivaldi” ori „ceaiul cu aromă de
lămâie şi cuişoare// […] când greierii îşi fac apariţia/ deja orice grijă pare
confiscată/ pentru eternitate” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">întoarcere
spre sine</i>, p. 39), iar „îndrăgostiţii/ se îmbrăţişează pe bulevardul
Voltaire/ convinşi/ că vor avea mereu la picioare/ Parisul” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">sincronism</i>, p. 41). Dacă ciclul se
încheie cu <i style="mso-bidi-font-style: normal;">somnul viu</i> („Isabelle
prinde imaginile cu bolduri/ le colecţionează”), pare că <i style="mso-bidi-font-style: normal;">les jeux sont faits</i>, masca a fost de folos, concluzia este clară:
numai întoarcerea spre sine aduce beneficiul păcii interioare. <o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO" style="font-family: inherit;"></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">(Interesant ar fi de citit această parte a volumului în paralel cu o
apariţie editorială americană tot din 2021, <i>No
Ruined Stone</i>, de Shara McCallum, mulatră de origine jamaicană, având ca
personaj tot o Isabella, care mărturiseşte că „Isabella nu sunt eu. Ea este o
ficţiune. Dar Isabella este construită parţial din experienţele mele. Am evocat
aici din viaţa mea emoţională, atrăgându-mi din depozitul cu nenumărate momente
în care am simţit anxietate şi tristeţe legat de modul în care mă văd faţă de
modul în care sunt văzută”.)<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO" style="font-family: inherit;"><span style="font-family: inherit;">Partea a doua se desparte, aparent, de singurătatea (şi
singularitatea, într-un final) Isabellei şi ne propune un dialog cu Cealaltă,
cu Însoţitoarea ş</span>i, pe alocuri, înlocuitoarea, când deviem treptat în monolog
despre rătăcire, alienare, pierdere. Ne aflăm pe o scară, într-o situaţie precum
cea a pisicii lui Schrödinger, adică nu se ştie precis dacă şi cine urcă sau
coboară – vezi <i style="mso-bidi-font-style: normal;">aceleaşi scări</i>, p. 56:
„cine e cu adevărat bolnav – m-ai întrebat –/ cel ce dă frâu liber durerii sau
cel care/ o stăpâneşte?” Starea de ambiguitate – „o încetineală/ urmată de o
amorţeală” – domină, nimic nu e sigur, mereu există cel puţin două
stări/situaţii posibile: „sistole şi diastole/ semnificatul şi semnificantul
lui Saussure/ condensări şi disipări/ sfere şi cuburi/ scări şi povârnişuri” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">cântec</i>, p. 60). Fascinaţia ne atrage
într-o lume a iluziei, unde „spaima mă studiază ca pe o insectă/ rostogolită de
la est la vest” şi dezvăluie „că moartea nu-i decât un dezechilibru/
accidental/ un copil cu flori de cireş în mâini şi o cicadă pe buze” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">cicade şi flori de cireş</i>, p. 63).
Prezenţa copilului şi trimiterea deloc întâmplătoare la cicade (insecte care
apar primăvara pentru doar câteva săptămâni, năpârlesc, cântă asurzitor,
zboară, se reproduc, iar apoi mor, iar generaţia următoare apare abia după
şaptesprezece ani) justifică „aventura” însoţitoarei/înlocuitoarei – „navighez
prin realităţile posibile/ cu pupilele dilatate de oboseală/ […]// alerg spre
încăperi ce nu mai există/ în timp ce glasuri/arome/zâmbete se risipesc/ ca
piesele unui puzzle// […] prin lanul de floarea-soarelui/ copilul trece şi
cântă” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">intermezzo</i>, p. 66)<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>–, cu privirea întoarsă spre un trecut în
care „uneori ninsoarea vine în plină vară/ iar în urmă rămâne un copil/ ce
împleteşte părul lung/ din ce în ce mai lung/ al mamei” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">doar iarba stăpâneşte veşnicia</i>, p. 70). Se poate spune că totul
culminează cu /sau conduce la/ poemul <i style="mso-bidi-font-style: normal;">călătoria</i>
( p. 71), povestea-vis a întâlnirii copilei care „se rătăcise” cu „o bătrână
lângă care a mers mult/ mult timp şi care spunea că o cunoaşte”. Sensul acelei
stări de <i style="mso-bidi-font-style: normal;">a-fi-împreună-despărţiţi</i>
este subliniat mai departe – „pe celălalt nici nu-l vedem. se confundă/ cu
decorul. dacă l-am înţelege/ am ajunge la sine şi n-ar mai vorbi despre noi/
pustiul// […]// suntem păsări în declin/ străine de lume şi de sine/ păsări ce
îşi ard penele sătule de zbor întrerupt/ păsări ce se afundă în golul ceasului
sau/ în rugina unui zâmbet uitat pe o alee/ demult// pe celălalt îl poţi
înţelege/ doar cu sufletul.” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">pe celălalt</i>,
p. 78); poate părea neuzual ca moartea să fie descrisă astfel: „atenţi al
eroarea celuilalt nu la lumina din el/ nu observau cum bezna li se strecura în
artere/ dintr-un perfuzor mânuit de cea cu şal/ roşu.” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">cea cu şal de bumbac roşu</i>, p 79), dar în lumea iluziei orice este posibil
şi orice are semnificaţia trecerii pragurilor, în ambele sensuri. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO" style="font-family: inherit;">Suferinţa spre care ne trimite ultima parte a cărţii – <i style="mso-bidi-font-style: normal;">carcera</i> – este bine sublimată poetic, emoţia
se strecoară lesne şi nu este surprinzător dacă lacrima stă să apară fără a
putea fi evitată. Poeta dă şi aici măsura talentului şi priceperii de a crea
text convingător, rafinat, revelator, chiar fascinant – „cei din vagoane aveau
ochii liniştiţi/ injectaţi cu 21 de grame de singurătate” (p. 87).<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Cu <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Praguri</i>, Mihaela Oancea
mai urcă o treaptă spre împlinirea deplină la care aspiră pe bună dreptate,
precum ar face orice creator serios şi dedicat de Poezie. </span><span style="font-family: Calibri;"><o:p></o:p></span></span></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-68094998224797467122021-10-27T20:02:00.002+03:002021-10-27T20:05:29.202+03:00carmen secere – viaţa pe gheaţă / carmen contra carmen/<p style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> </span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjH9v3RTLB2kZ743PomEGn782z-jARBCujSi200UPujYJRDTRHCGu8Jv-j4NkAGVk-iQzMqIf0Q_QkkmbpxpSWPJ5DduQPqbzhexTTFOwCRZbzUnG_AQM-Bmq3l-WRX7IskaAouSmVX_U0/s640/secere-viata-pe-gheata-coperta-01.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="627" data-original-width="640" height="314" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjH9v3RTLB2kZ743PomEGn782z-jARBCujSi200UPujYJRDTRHCGu8Jv-j4NkAGVk-iQzMqIf0Q_QkkmbpxpSWPJ5DduQPqbzhexTTFOwCRZbzUnG_AQM-Bmq3l-WRX7IskaAouSmVX_U0/s320/secere-viata-pe-gheata-coperta-01.jpg" width="320" /></a></span></div><span style="font-family: inherit;"><br /></span><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-indent: 14.2pt;">Poezia oferită</span><span style="text-indent: 14.2pt;"> </span><span style="text-indent: 14.2pt;">lecturii de
Carmen Secere nu a fost niciodată lipsită de provocare, de noutate şi bogăţie a
expresiei, de varietate a unghiurilor privirii către direcţiile reale ori
imaginate ale legăturii sinelui cu lumea exterioară, naturală, şi cu ceea ce am
putea numi suprasinele, ca ascensiune prin faste linii axiatonale. Adesea
aparent eliptice, poemele ei semnifică mult mai mult şi mai profund decât populara
zicere publicitară europenească </span><i style="text-indent: 14.2pt;">esenţele
tari se păstrează în flacoane mici</i><span style="text-indent: 14.2pt;">.
Cele cinci secţiuni cu titluri aparent relevante (<i>linia întâi, diamantele,
viaţa pe gheaţă, mireasă în costum de scafandru, glorios de singură</i>), dar şi
cu subtitluri care nu clarifică nimic, ba din contră, ambiguizează totul (<i>radioactivă
şi singură, suferinţa e animalul din colţ, carmen contra carmen, cum m-a
învăţat o cârtiţă să trec strada, cianură şi mătase</i>), sunt fiecare un tot, se
pot citi ca un singur poem poligonal. Rolul titlurilor de secţiuni şi de texte este
de a complica receptarea, de a trimite cititorul tot mai departe de sensul personal,
de a-l obliga să se întoarcă spre el însuşi şi să participe <i>activ</i> la <i>joc</i>,
pentru că toată poezia aceasta este un <i>joc</i> într-o foarte mare măsură <i>secund</i>,
<i>mai pur.</i> Imaginile realiste, naturale, oricât de frumoase în sine, au
rolul ingrat (?) de a ascunde emoţii, de a marca /şi a masca/ trecerea discretă
spre conflictul interior sălbatic, spre ruperea continuă, spre imaginea sfâşierii
sinelui. Iată poemul <i>stâlpi</i>, din prima secţiune (p. 7), care relevă
duplicitatea de sens al expresiei: „pe strada cu număr ascuns// fabrica de
celuloză/ în dreapta// în stânga/ doi stâlpi de telegraf// pe linia de înaltă
tensiune/ îmi pun la uscat nebuniile/ una lângă alta// peşti sub streaşină/ cu
aţa trecută prin ochi// naiba ştie/ ce zi e mâine”. Anonimizarea locului şi
separarea eului în <i>fiinţă de hârtie</i> şi <i>fiinţă de energie</i> poate
latentă, poate epuizată, după cum apare în imaginea din strofa penultimă, conduc
la finalul afirmării nesiguranţei, dar şi al indiferenţei faţă de curgerea
timpului.</span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Pagina următoare are acelaşi algoritm de
construcţie, cu finalul din zona deşertăciunii exprimate precum o făcu deja Ecleziastul
(„Căci ce folos are omul din toată munca lui şi din toată osteneala pe care
sufletul său a depus-o sub soare?” – 2:22) şi cum vom descoperi şi în alte
texte din aceeaşi secţiune. Absenţa este dominatoare (<i>radioactivă şi singură</i>,
nu?), este regulă („veştile bune/ numai în cutia flaşnetarului/ care a
dispărut/ din centrul vechi// […]// sorb din paharele/ în care oamenii se
îneacă/ mimez o bucurie/ n-o înghit singură// […]// în dreptul băncii
naţionale/ au apărut/ câţiva şerpi boa/ înfăşuraţi în blănuri” – <i>şerpi</i>,
p. 11), dar e bine a nu ne lăsa conduşi spre ideea unei dimensiuni etice, ea nu
este deloc de interes pentru poetă, chiar dacă putem citi că „mereu învinge
acelaşi pitic de plumb”, „veghez pe coridoarele/ unui spital/ pentru păpuşi”,
„legile naturii sunt mai simple/ decât ale oamenilor// în faţa zidului te
supui/ cu demnitate// iedera urcă fără să întrebe/ nimic”, „politică/ alcool/
rezerva de gaz/ sida/ codul genetic/ africa/ droguri/ atacuri cibernetice/
rechini albi”, „lecţiile de istorie/ nu sunt traduse// liniile se trag strâmb/
le numim graniţe// nu tot ce e roşu/ este sânge/ nu tot ce e cald/ este viaţă”
– sunt numai cu rol decorativ, redundanţă obligatorie spre a avea receptorul
acces la informaţia de esenţă emoţională, de avea loc de locuire familiar. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Poemul <i>nervi</i> (p. 14) dă şi el măsura
complexităţii sensurilor posibile ale metaforei, a revărsării de trăiri
dominate de nelinişti, de suferinţe sublimate cu forţa delicată a unei continue
înălţări spirituale – „nebunia miroase a farmacie/ şi a lipici ieftin// p e l o
c r e p a u s// strigă de la etaj o boală/ de nervi”. Tot aşa, pagină cu
pagină, rând cu rând, neobosită, Carmen Secere nu încetează să uimească
cititorul: „dacă mă doare/ ascut lumina/ pe o piatră// şi tai” (p. 20),
„muşcaţi din mine/ hai muşcaţi// am carne şi sânge pentru toţi// […]// sunt
femeie dar cunosc/ singurătatea glonţului/ care zdrobeşte osul” (p. 21). Aceste
ultime două versuri, dacă le-am găsi undeva, scrise pe un zid, ar putea deveni
deviza unui templu închinat înălţării fiinţei regăsindu-se pe sine, cum spune
poeta: „locul unde a început/ numărătoarea inversă” (p. 23).<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Subtitlul secţiunii a doua, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">suferinţa
animalului din colţ</i>, sugerează un sentiment al singurătăţii. Sau al însingurării,
rămâne de stabilit: „sub fotoliu prăpastia/ suferinţa e animalul din colţ//
viaţa ne-o ia mereu înainte/ pe tabla de şah caii nechează// pendulez prin
singurătatea/ care-ţi poartă numele” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">suferinţa
animalului din colţ</i>, p. 46). În această parte a cărţii elementul urban/industrial
este mai accentuat – „când eşti diferit/ semeni cu sunetul unui pian/ pe terasa
blocului// un pian nu are ce căuta acolo/ dar toţi îl ascultă” (p. 47); „nu am
voie să mişc/ nici să întârzii// înghit picături de mercur” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">costumul de ghips</i>, p. 56); nu e nimic
anormal/ în această confesiune// se poate vorbi grav chiar şi despre atracţia
turistică/ a minelor de cupru// cer exil pe singura bucurie/ pe care mi-o
amintesc// sunt dezarmată/ port tocuri cu muniţie/ vintage// frâng linia verde/
din nicosia” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">mănuşi pentru mângâiat</i>,
p. 64) –, dar ca element decorativ, mai puţin cu rol conotativ; în schimb rana,
durerea, suferinţa însoţesc însingurarea în subterane, dezgolirea sinelui în
faţa propriei judecări a eului – „restul de mâine l-am cheltuit/ pe un bonsai//
acrobaţie simplă/ animaţie stradală/ nimic mai mult// […]// supravieţuiesc// chem
un zugrav să-mi cojească pereţii// suferinţa e o piatră/ de var” (p. 58); „mă
baricadez în galeria oaselor/ restul rămâne afară/ şi afară nu e nimic// […]//
navighez printr-o halucinaţie lichidă/ pe o plută de cânepă” (p. 51); „îmbrac
puloverul oversize/ să încălzesc cicatricele/ prăbuşite în mine// sunt lupică/
mă descătuşez iubind mai mult/ decât am voie// la ora trei/ trec plumbul prin
foc/ până aud clopotul libertăţii// apoi se face linişte/ în philadelphia” (p. 62),
în timp ce în atelierul unui pictor „totul se reduce la absurd/ femeia de
serviciu şterge/ lumina de praf” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">ivanov</i>,
p. 61). <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Constatările de tip reflexiv despre lume şi despre individ sunt
strecurate firesc între imaginile epice uneori fabuloase: „fiecare este închis
într-un secret/ fiecare are un iad personal// […]// o prelungire toxică a
delirului/ […]// când trăiam printre oameni/ mi-am prins piciorul din greşeală/
într-o capcană pentru animale// durerea mă sfâşiase/ totul era un ţipăt// am
cerut ajutor cu mâinile întinse/ şi am primit o amărâtă/ de şurubelniţă” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">capcană</i>, p. 60);<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de unde şi mărturisirea/constatarea: „scriu
pentru orbi// puneţi-mă la zid în numele poeziei/ voi trăi” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">picătura</i>, p. 49) şi „sparg gheaţa
acestui poem/ alung întunericul/ cu pietre (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">întuneric
şi pietre</i>, p. 54), parcurgând „cotidianul/ o tumoare absurdă” (p. 57).<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Partea treia, cea care dă nume cărţii, are ca temă dominantă tot lacrima,
rana, suferinţa, sfâşierea de sine, constatarea imposibilităţii unei întregiri,
a unificării multiplelor fiinţelor care con-vieţuiesc, se luptă pentru
întâietate, pentru rolul de prim-plan, uitând de tentaţia alinierii axiatonale
visate, dorite. Este aici şi un fel de terapie prin cunoaştere şi recunoaştere.
Visul viu şi flashback-ul de memorie adună la un loc Spirit, Gând, Emoţie în
sprijinul atingerii echilibrului, reconectării la Univers. În poezia oferită
nouă spre lectură îndrăgostită de către Carmen Secere chiar despre asta e
vorba. Un du-te-vino între numeroasele imagini ale interiorului caleidoscopic,
unde totul este în continuă schimbare şi rearanjare, totuşi, ale aceloraşi
elemente. Combinaţii de <i style="mso-bidi-font-style: normal;">n</i> luate câte <i style="mso-bidi-font-style: normal;">x</i>. Desigur, mijloacele sunt dintre cele
mai subtile, acelea ale artei lirice bine strunite: „când mă trezesc/ visele nu
dispar cu apă <i>[n.b.</i> – în altă parte „dorinţele iau forma apei”- p. 127<i>]</i>
/ se lipesc de creier/ şi-mi prăjesc minţile// nu pot să sting/ şi rog o
ninsoare peste umbra/ care a rămas” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">marile
zăpezi</i>, p. 70); „mi-am tatuat pielea cu hena/ în locul din care am rupt
cândva// […]// nimeni nu mă strigă/ pentru că nimeni nu mă ştie” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">ceai de ghimbir</i>, p. 71). Poemul <i style="mso-bidi-font-style: normal;">viaţa pe gheaţă</i> (p. 77) dă măsura
angajării poetei pe calea descoperirii luminii interioare şi separării continue
de întunericul acaparant, într-o abordare ingenios fals epică: „luni
întotdeauna lipsesc/ merg la patinoar/ să exersez viaţa/ pe gheaţă// totul e
previzibil/ îmi răsucesc gleznele/ într-un triplu axel/ care mă smulge din
mine// o dată/ de două ori/ de trei ori// n-am nicio amintire despre zăpadă/
traversez siberii amnezice/ urmărind un roi de furnici/ zburătoare// patinele
au zimţii tociţi/ în spirala morţii/ săriturile sunt prea joase// la fără zece/
ratez startul// soarele iese din rădăcini”. Definirea de sine este mereu din altă
categorie de semnificaţie: „sunt cea mai înaltă femeie/ din oraşul
catastrofelor/ confuziile mă sufocă” (p. 81); „mă caut sub straturi/ îmbibate
cu principii uleioase/ […]// carmen contra carmen/ lupta care ignoră pericolul/
până când furtuna mă sperie// […]// suflu peste cute ca o tămăduire/ îmi ating
fruntea/ am degete de nisip// sunt eu însămi” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">carmen contra carmen</i>, p. 83). Nu lipsesc reflecţiile asupra
cotidianului inert: <span style="mso-bidi-font-style: italic;">„superficialitatea
are ochii albi/ sub aparenţe alte aparenţe// puţin pudră luminozitate/ şi mult
rimel” (p. 99). </span>Este mai pregnantă în această parte a volumului
instrumentalizarea biologicului la întâlnirea cu mineralul, împrumutul de
vibraţie unindu-le în reactivitate şi reflexivitate, un fel de
stingere-aprindere perpetuă: „niciodată nu am trecut/ podul acesta de gheaţă// <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>ca o rugăciune fără cuvinte/ merg în genunchi”
(<i style="mso-bidi-font-style: normal;">alunec pe greşeli aspre</i>, p. 109)<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Secţiunea a patra pare a fi a observaţiei
senine, pe alocuri ironice: „aerul se plimbă liber/ într-un spaţiu care/ nu mă
include// [...]// picior peste picior/ stau la masa de manevră// afară un
pescăruş scapă/ carnea din cioc/ vidra înfometată/ o înfulecă// sunt multe
feluri/ prin care se poate lua frişca/ de pe prăjitură” (<i>masa de manevră</i>,
p. 114). Ambiguităţile derutante ascund evidenţe („voi povesti altădată cum/
m-a învăţat o cârtiţă să trec/ autostrada”- p. 125), câştigă teren şi jocul
devine mai spectaculos şi mai lucid („sunt o mireasă/ în costum greu/ de
scafandru” – p. 121), însă poeta noastră nu renunţă nicicum la sentinţele
strecurate abil între imagini de coloratură: „dreptatea nu guvernează în viaţă/
nici în moarte” (p.118); „iubirea este un capăt/ viaţa un schimb” (p. 132);
„într-un convoi de suferinţă/ măştile diferă”( p. 139) etc.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">În final, „trag de marginile pământului/
îngrop suferinţa”, partea finală este răspunsul la întrebarea „ştie cineva<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>de câtă vreme/ suntem morţi” (p. 142). Este
aceeaşi Carmen Secere, dar cu o retorică devenită minimală, cu pauze lungi
între afirmaţiile oricum mai degrabă translucide. Poeta spune ce face, ne lasă
să desprindem singuri sensul, în speranţa că realul descris are vreunul: „intru
în scenă fără coregrafie”; „măsor geamuri/ folosesc şublerul”; „merg pe coji/
instincte primare au bube/ în genunchi”; „deschid lacătul/ scara e de sare// podeaua
are găuri de lut// îmi arde faţa/ sunt noapte”; etc. Domină, parcă un fel de
împăcare cu soarta, poate un anume echilibru al renunţării: „sunt o purtătoare
sănătoasă/ de cuvinte/ ofer imaginea unei ierni nucleare// mă pitesc după
frică/ am totul neavând nimic// cel mai greu este/ de spus adevărul” (<i>cianură
şi mătase</i>, p. 155). Carmen Secere tocmai asta face, direct sau indirect, cu
diferite voci, de-a lungul şi de-a latul celor 178 de pagini ale <i>vieţii pe
gheaţă</i>, spune adevărul. O carte acaparantă, o carte de recitit la
răstimpuri în care simţi inundându-te îndoiala, nesiguranţa, o carte care te
convinge că nu eşti singur în haosul care te înconjoară.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><o:p><span style="font-family: inherit;"> </span></o:p></span></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-42975330748028377892021-10-22T14:56:00.008+03:002021-10-26T10:58:07.166+03:00Hanna Bota – 33+3. poemele copilăriei<p style="text-align: justify;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAQG8Gc85iGJo5Vxaxyef3x77VNRMEdOUpvogpYr7egSerKSWzCKePfmgu2essDjHIT5HXS9KGR57CWPtEYHJrImdBcwu0BkhZ2XuhTQccWWukrgUE_bGZqvYKoYKNiA0ZPNcsnxSRZ5A/s600/33-plus-3-hanna-bota.jpg" style="clear: right; display: inline; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="428" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAQG8Gc85iGJo5Vxaxyef3x77VNRMEdOUpvogpYr7egSerKSWzCKePfmgu2essDjHIT5HXS9KGR57CWPtEYHJrImdBcwu0BkhZ2XuhTQccWWukrgUE_bGZqvYKoYKNiA0ZPNcsnxSRZ5A/s320/33-plus-3-hanna-bota.jpg" width="228" /></span></a><span style="font-family: inherit;"><span style="font-family: inherit;"> <br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Blândă şi dură, ca o stâncă îmbrăcată în muşchiul pădurii, este poezia
din această carte nouă a Hannei Bota. Tandră la mângâierea lecturii lejere,
sălbatică şi provocatoare la încercarea de a o pătrunde în adâncime cu
adevărat. Zâmbet şi lacrimă, bucurie şi sublimată durere existenţială. Mărturisesc
faptul că nu m-am putut desprinde, la lectură, de senzaţia că mă aflu într-o
reluare, la dimensiuni lirice, a bulversantei sale cărţi din 2016, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Când în fiecare zi e joi</i> (din păcate,
nereeditată…), imaginea Dariei stăruindu-mi în minte fără a o putea alunga. Nu
este distopie în aceste „poeme ale copilăriei”, dar aceeaşi sensibilă şi
discretă Hanna Bota descrie capcana primitoare, colivia încântătoare care este
memoria, fie ea şi selectivă, ori poate că tocmai de aceea cu certa valoare a
unei cărţi de înţelepciune. <o:p></o:p></span></span></span></p><span>
<p class="MsoNormal" style="font-family: inherit; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Personajul este un suflet în trup, semnificaţiile spiritului locuind
forme materiale ale unei anatomii<i style="mso-bidi-font-style: normal;"> sui
generis</i>, „când lucrurile oamenilor mari mă plictiseau/ mă făceam mică de
tot, cât buburuzele./ plonjam înăuntrul meu direct pe creier,/ ca pe o şa mă
legănam/ pe puntea ce uneşte emisferele cerebrale […]” (<b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">călătorie</i></b>, p. 87), „în camera roşie numită atriul drept […]/
cineva a cioplit în carne un scăunel/ mă aşezam o vreme pe el şi priveam lumina
venită de nicăieri/ […]// nu-mi dau seama cum se făcea/ dar în cămăruţa din
inimă lumile ba se îmbinau,/ ba se despărţeau ca într-un dans […]” (<b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">în atriul drept</i></b>, p. 89), „în
plămânul meu drept locuieşte o fată/ am întâlnit-o/ prelungă, cu pielea roz,
desculţă-n nisip,/ mi-a arătat deşertul cum se-ntinde gălbui/ […]/ în plămânul
meu stâng locuieşte un bărbat cu pielea smeadă/ aleargă liber şi gol prin
pădurile verzi […]” (<b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">din respiraţie în
respiraţie</i></b>, p. 93).<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: inherit; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Observaţia asupra sinelui („am învăţat să zăresc gânduri/ vibraţia lor
scăldată în lumină sau întunecime”, „apropiindu-mă de lucruri şi de oameni ca
de o sărbătoare”) se desfăşoară pe îndelete, dinspre înăuntru spre afară,
dinspre „pântece de mamă”, spre „pântecele acesta planetar”, „de la cel ce-n
lichid amniotic e-nvăluit ca de o pătură,/ purtat, hrănit, încălzit, protejat
[…]/ la creatura terestră respirând cu propriii plămâni/ pe propriile picioare
deplasându-se/ […] un fetus într-un pântece mai mare/ legată cu un cordon
ombilical care/ îmi trece fix prin moalele capului […]/ din pântece în pântece
trecând […]”. Deşertăciunea este acceptată ca stare de fapt, „suntem cu toţii la
grămadă”, „cât timp cordonul cranian te leagă de acest pântece/ mintea te ţine
captivă/ toată trăirea fiind doar un gând” (<b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">zodia</i></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"> <b>cancerului</b></i>,
p. 19). <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: inherit; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Senzaţia unui <i>mais</i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"> ou
sont les neiges d’antan</i> străbate, însă, de la un capăt la altul aceste
poeme ale copilăriei. Nostalgia domneşte în fiecare exprimare discretă,
mascată, a emoţiei, cercetarea dezvăluie inedite combinaţii: „întotdeauna am
ştiut că mai există o hanna/ una mult mai mare decât ştiu că sunt eu;/ deşi îmi
locuieşte fiinţa,/ ea locuieşte într-un dincolo de mine” (<b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">cealaltă</i></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"> <b>hanna</b></i>, p. 95); „în mine/ una e hanna călăuza şi cealaltă e <i style="mso-bidi-font-style: normal;">hanna-piezătoarea</i>/ ba cred că este şi o
a treia/ cea care le observă pe cele dintâi/ şi le judecă/ pe una o apără pe
cealaltă o condamnă/ alteori e invers”(<b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">pierzătoarea</i></b>,
p. 99);<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: inherit; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Peste rânduri pluteşte discret mitul nietzscheian al etenei reîntoarceri
(fără vultur, dar cu şarpele ilustrat aici de îngerii-libelulă), memoria scoate
la iveală momente semnificative ale copilăriei, oameni şi întâmplări cu
semnificaţie subtil etică. Desigur, nu chiar etica spinoziană, dar nici foarte
departe de aceasta. Exemplul poemului în care apare bătrânul Ilie (<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">la
colindat</i></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"> sau prima mea întâlnire
cu îngerii-libelulă</i>, p. 25), o parabolă care îndeamnă la interogaţii asupra
sensurilor trăirii în realitatea fizică şi în(tru) realitatea visării, adesea
greu decernabile, poate fi revelator: „se porni să ningă şi vedeam cum coboară
îngeri micuţi/ cât libelulele/ se umpluse căciula de miel a lui nenea Ilie. un
înger/ i s-a pus pe gură când drăcuia cu năduf/ cântau un cântec din cer/ nici
nu ştiu în ce limbă/ zburdau în poala nebunului/ ca într-o baltă de fericire
[…]”. Imaginea revine şi mai relevantă în poemul <b><i>insectarul</i></b> (p.
77), „cum să-i spun că libelulele sunt îngeri mititei/ deschizători de porţi
spre lumi paralele/ că albinele adună mierea de pe trupul meu/ ca de pe flori,
că pielea mea le e patrie?/ […]/ lumea mea se târăşte încă/ şi drumul ce-l
cunosc e doar cel din visare”, spre a ajunge la interogaţia-protest de o uimitoare
actualitate: „oare cine construieşte insectarul acesta gigantic/ în care cei
din patria mea/ sunt străpunşi în mijlocul creierului/ lipiţi cu toţii de o
bucată de polistiren/ sub lupă”. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Asemenea
poemul <i style="mso-bidi-font-style: normal;">pe mine mă</i> (p. 51), din care
aflăm că „sunt cea care/ pe mine mă observ/ pe mine mă trăiesc/ pe mine mă
umplu/ pe mine mă dau/ mă iau înapoi/ pe mine mă duc/ mă vin îndărăt/ eu care/
pe mine mă cunosc/ pe mine mă exist/ pe mine mă mor/ <i style="mso-bidi-font-style: normal;">eu sunt</i>/ <i style="mso-bidi-font-style: normal;">cel ce sunt</i>/
[…]”. Sunt numeroase textele care conduc la aceeaşi imagine a fiinţei care <i style="mso-bidi-font-style: normal;"><u>este</u></i>, care se ştie pe sine şi se
construieşte perpetuu, „copila care împărţea spaţiul cu Dumnezeu/ în armonie,
fără nici un pic de stridenţă” (<b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">sugestie
despre cum se deschide cerul</i></b>, p. 61).<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: inherit; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Evident, imaginea morţii se face prezentă, odată ce are loc şi
cufundarea în / confundarea cu / natura, poemul <b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">ceaiul de scorţişoară şi mentă</i> </b>( p. 31) dezvăluie nostalgii ale
clipelor trăite deplin în copilărie, când „ţineam cana-ntre mâinile amândouă/
şi plonjam cu tot corpu-năuntru ca în piscină/ sărind de pe toartă – o
trambulină rotundă,/ […]/ piele se făcea mierie şi dulce/ pe genunchi şi pe
glezne se aşezau fluturi, albine/ […]”, pentru ca, apoi, <b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">o lume mai strâmtă</i></b><i style="mso-bidi-font-style: normal;"> </i>(p. 33) să descrie momentul revelaţiei că
„avem nemurirea, / ne naştem cu ea în buzunar, / dar de teama infinitului am
inventat moartea;/ nemărginirea, nelimitarea e teribilă, derutantă, / ca să ne
apărăm de viaţă/ am inventat murirea”, iar „la morţile altora ne jeluim propria
moarte/ în groapa săpată ne numărăm golurile, / ne îngropăm visele damblagite,
/ becuri sparte, şiraguri de dinţi,/ zâmbind apoi cu proteze de plastic.” Şi
totuşi, înainte de final, ca un fel de antrenament, se întâmplă adesea o <b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">fragmentare</i></b> (p. 21), alienarea,
refugiul în absurdul existenţialist: „sunt mai sfărâmicioasă uneori,/ chiar azi
e o zi în care mă fac bucăţi bucăţi/ toate piesele ce mă compun de păream un
întreg/ se dezbină// stau pe marginea mea şi mă văd desfăcându-mă/ o mână, un
gând, iubirea se rostogoleşte cât acolo/ şi cum mă tot mărunţesc/ mă fac
pietriş, mă fac nisip/ şi curg ca într-o clepsidră;/ timpul are formă de pară/
demonstra Hawking/ acum a murit/ căruciorul şi vocea artificială au rămas fără
stăpân/ dar eu ştiu că timpul are formă de pâlnie/ ca să pot să mă scurg/ azi/
în ziua mea sfărâmicioasă/ […]/ imobilă în tăcere mă regăsesc”.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: inherit; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Într-un asemenea demers creativ nu avea cum să lipsească reflecţia
asupra limbajului, asupra cuvântului, asupra artei poetice: „înşir literele
după cum se cer ele/ au un dans lăuntric, un dor una după cealaltă/ în care
înţelesul e necunoscut minţii/ […]/ las literele să se certe în cuvinte, să
se-mpuşte, să moară de ger,/ pe planeta lor războaie destule se poartă/ […]/
libertatea cuvântului de la libertatea literei începe” (<b><i style="mso-bidi-font-style: normal;">litere eliberate din captivitate</i></b>, p. 73)<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: inherit; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO">Dacă parte din titlul cărţii, <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">33+3</i></b>, are şi semnificaţie perihoretică,
ceea ce nu este deloc de neglijat şi chiar răzbate din cele citate mai sus, rămâne
de stabilit altădată în ce măsură semnificaţia se întinde asupra întregii cărţi,
în altă fascinantă şi </span><span lang="RO" style="background: white; color: black;">desăvâr</span><span lang="RO" style="background: white; color: black;">ş</span><span lang="RO" style="background: white; color: black;">ită împreună-petrecere cu textele Hannei Bota.</span><span lang="RO"><o:p></o:p></span></span></p><div style="text-align: justify;"><br /></div></span><p></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-5508766361284014742021-09-23T19:15:00.001+03:002021-09-23T19:15:41.506+03:00Mariana Cîlț - Străluciri<h2 style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> </span><span style="font-family: inherit; text-align: justify; text-indent: 14.2pt;">Erotica
inocenţei</span></h2>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><o:p><span style="font-family: inherit;"> </span></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: right;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Moto: <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: right;"><span style="font-family: inherit;"><i><span lang="RO">„</span></i><i><span lang="RO">Învaţă-mă din nou ce e iubirea,<o:p></o:p></span></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: right;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">ajută-mă să strălucesc!”<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><o:p><span style="font-family: inherit;"> </span></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvS5-mNTQz9L3vspCpwrStG_aROWiWK7UO-BbFS3xjp3Ru3S9wEclTBhhrSpr2pvd66UmzwaS8VBOV_DGP5hc39a2Pmz5DCV6aZMUp9L-ECad6drAjZvzHuAYjrhCP9h11LCBL_nCmNs0/s1231/coperta_straluciri_1a.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" data-original-height="1231" data-original-width="801" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvS5-mNTQz9L3vspCpwrStG_aROWiWK7UO-BbFS3xjp3Ru3S9wEclTBhhrSpr2pvd66UmzwaS8VBOV_DGP5hc39a2Pmz5DCV6aZMUp9L-ECad6drAjZvzHuAYjrhCP9h11LCBL_nCmNs0/s320/coperta_straluciri_1a.jpg" width="208" /></a></span></div><span><div style="text-align: justify;"><br /></div><span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">O poiană inundată de flori şi de umbra copacilor,
în care rătăcesc în zbor îngeri diverşi, pare a fi spaţiul în care ne invită cu
seninătate </span><span lang="RO" style="font-family: inherit;">autoarea
noastră – acolo</span><span lang="RO" style="font-family: inherit;"> unde locuieşte sufletul ei luminos! Magia dimineţilor şi a înserărilor se
nutreşte din prezenţa unui sentiment al transcendentului discret şi mereu
protector, acela care înseamnă perpetue începuturi, niciodată finaluri, poate
cel mult un <i style="mso-bidi-font-style: normal;">eternel retour</i>. Un zvon al
unor energii de sorginte <i style="mso-bidi-font-style: normal;">beat</i> îmi
pare a răzbate din spatele versurilor, acea „mânie divină a revoltei”
detectabilă la poeţii nouăzecişti, o sinceritate, însă, fără violenţa recunoscută
a exprimării, dar cu un adaos de calm şi o delicateţe adiacente asumate deplin.
Totul este organizat, la început, zilele săptămânii, apoi lunile anului, desigur,
e numai o convenţie care să permită lejera aşezare a emoţiei în cuvinte atent
alese spre a ne dezvălui „</span><span lang="RO" style="font-family: inherit;">o lume brodată cu taine”. „Poezia este imaginea unei
primăveri risipite în cel mai frumos răsărit” afirmă </span><span lang="RO" style="font-family: inherit;">Mariana Cîlţ, poetă
care nu îşi propune să descrie o lume, ci o reinventează spre a i se potrivi
dorinţelor. „</span><span lang="RO" style="font-family: inherit;">Lumea e
ca o cutie de cadouri din care, / odată ce o deschizi, / îţi alegi scenariul
fiecărei zile”, ne spune, ca să nu avem vreo îndoială asupra intenţiilor sale,
asupra relaţiei cu ceea ce o înconjoară şi cu ceea ce îi defineşte trăirile
interioare. Interesant este că pare a se rezuma la rolul de observator, dar
imaginea este înşelătoare, e menită a deruta, în vreme ce mărturiseşte, lăsând
să răzbată melancolia: „mi-e tot mai dor să vorbesc, / dar cuvintele încă îşi
învaţă zborul / crud, / aşteaptă şi ele semnul, încuviinţarea / să se ridice
spre cer / să-şi cheme ecoul” şi „Întrebările mele s-au îndrăgostit atât de
mult / de răspunsuri / încât le caută silabele cu înfrigurare / la intersecţia
/ dintre efemer şi etern.”</span></div></span></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO">Mariana Câlţ lucrează cu categorii clar definite ale
spiritului, decorul natural, <i>natura creată</i>, este numai scena în care <i>natura
creatoare</i> se manifestă deplin, în cea mai bună atmosferă spinoziană, cu o prezenţă
mai discretă a Supremului, însă una mai pregnantă a omului şi a (căutării)
fericirii sale. Până acolo încât „</span><span lang="RO">nu mai e
nevoie de ploaie, de dimineţi, de curcubeu, / strălucirea am descoperit-o în
noi...” </span><span lang="RO">În
definitiv, Edenul e mai degrabă <i>natura naturata</i> care şi-a pierdut
intrinsecul de <i>natura naturans</i>, şi poeta tocmai la acest spectacol
epustuflant ne invită, o combinaţie intelectuală dintre cele mai particulare. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">O continuă
dezvăluire a sinelui se arată a fi poemele din această carte a <i style="mso-bidi-font-style: normal;">strălucirii</i>. Sinele care se lasă în voia
unui nesfârşit şi înrobitor extaz la întâlnirea simţurilor cu viul din jur, cu
„mângâierea enigmatică” a acestuia. Siluete de arbori, frunze proaspete sau uscate,
„întunericul ce striveşte apusul”, „un mesaj / pe coala vie / a luminii”, „aripile
păsărilor călătoare” sunt toate la fel de importante („<i>Important e să scriu</i>,
mi-am spus /[…]/ <i>Important e să vorbesc</i>, m-am gândit /[…]/ Şi galaxiile
au continuat să existe... […]”), toate se adaugă drept argumente pentru
concluzia, descoperirea deloc uimitoare: „A trăi continuă să fie o minune.”<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Nimic mai
semnificativ pentru a şti ce este, cine este şi ce vrea Mariana Cîlţ decât
continua sa bucurie de a trece în cuvinte, în vers o realitate cotidiană
„construită din nimicuri, secvenţe, tăcere”, „un joc / în nuanţe, umbre,
impresii”, astfel încât aceasta să capete sens, rost, greutate, semnificaţie,
frumuseţe, profunzime, pentru că, aflăm, „Versurile vin năvalnic la mine, /
pictându-mi în suflet / cu frânturi de armonie”, în vreme ce „Ochii mei au
culoarea / unui infinit / ce aşteaptă / să fie risipit în stele”. Poeta se lasă
în voia inspiraţiei, mai mult sau mai puţin divine, oricum miraculoase, aducând
cititorului secvenţe luminoase, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">strălucitoare</i>,
dăruindu-i din preaplinul sufletului său generos puritate, inocenţă, iubire.
Gândurile-i sunt „fluturi de argint”, „flori de nu-mă-uita, / lavandă / […] /
şi stele îngheţate, / şi multă lumină…”, „stelele care cad / când se plictisesc
de atâta noapte”. O noapte care niciodată nu persistă, sub „adierea zefirului”,
„când roiuri de fluturi / albi şi albaştri / conturează linia fină / a
orizontului”. Ca orice creator stăpân pe uneltele sale, îşi permite să se
răsfeţe, să provoace: „Nu ştiu să scriu poezie, / poezia ştie să îmi (de)scrie
sufletul / fără rimă, / fără măsură, / ca într-o zi de septembrie în care cerul
/ îşi răsfrânge simplu, senin / frumuseţea peste înălţimea muntelui.”<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Însă este
evident că ea trăieşte <i style="mso-bidi-font-style: normal;">în</i> poezie şi <i style="mso-bidi-font-style: normal;">întru</i> poezie, caligrafiind „cu aripa
unui heruvim” (personaj destul de prezent în cartea de faţă, mesagerul cu patru
aripi şi patru chipuri al Domnului, menit a-i slăvi sfinţenia şi puterea), de
exemplu, o rugă nevinovată: „Doamne, dă-mi o frântură / de inspiraţie / să
pictez cu ea un fior / de fericire / pe chipul aspru / al neînţelesului!” Şi versurile
din paginile cărţii sunt martore că Domnul îi răspunde, o dăruieşte cu har, îi
luminează existenţa şi o îndeamnă să dăruiască, mai departe, celorlalţi,
seninătatea şi <i style="mso-bidi-font-style: normal;">strălucirea</i> primite. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Este de
remarcat, neapărat, simplitatea şi claritatea expresiei, fără încărcătură
inutilă şi zorzoane „metaforistice”, delicateţea construcţiei verbale, cu o
oarecare calofilie, reconfortantă pentru cititorul dedat la deliciile lecturii
de plăcere. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO">Poemele din
partea finală – care trimit şi la titlul volumului –, mesaje, mărturii şi
reflecţii despre trăire şi creaţie, decodifică, parţial, sensurile poemelor
anterioare, le completează, le amplifică. Există aici şi o nostalgie tot mai
greu ascunsă, o recunoaştere a neatingerii împlinirii, de unde cererea
manifestă: „</span><span lang="RO">Am obosit de
atâta realitate, / hai să trăim în visul nostru”. Şi, astfel, Mariana Cîlţ,
trăindu-şi visul, ne oferă şi nouă şansa de a-l trăi, încă o dată, pe al
nostru, „cel mai adânc şi neliniştit ocean al acestui tărâm”.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white; text-align: right; text-indent: 14.2pt;"><b><i><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Florin Dochia</span><span style="font-family: Alegreya;"><o:p></o:p></span></span></i></b></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-42356430836904611212021-09-23T19:10:00.003+03:002021-09-23T19:16:14.365+03:00Petronela Apopei - Fiorii iubitei în albastru<p><span style="font-family: inherit;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrfvkL20mPrb4qiIdFVBBRFpPuG_ZWKs-5SBNzKJRLUeBryNuhNUIShSEYcA3znjvneR1HH0EaD9dUH17Sz3iDMrdee8nbfG9H4rFpl7a-CqtkenBtPESQnQfySXnaIXGMaaVNE_yMf5k/s1231/fiorii_apopei2-v.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1231" data-original-width="801" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrfvkL20mPrb4qiIdFVBBRFpPuG_ZWKs-5SBNzKJRLUeBryNuhNUIShSEYcA3znjvneR1HH0EaD9dUH17Sz3iDMrdee8nbfG9H4rFpl7a-CqtkenBtPESQnQfySXnaIXGMaaVNE_yMf5k/s320/fiorii_apopei2-v.jpg" width="208" /></a></span></div><span style="font-family: inherit;"><br /></span><h2 style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"> E<span style="text-align: justify;">rotică şi retorică</span></span></h2><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO"><o:p> </o:p></span><span style="text-indent: 14.2pt;">Se ştie demult că poeta
Petronela Apopei beneficiază de o facilitate moştenită, probabil, genetic, dar
şi rezultat al unei educaţii alese: are ritmul muzical înlăuntrul minţii ei,
rimează lesne şi atent, fără efort, ceea ce îi oferă un acces privilegiat către
inima cetitorului, către butoanele secrete care pornesc în oricine emoţii şi le
îmbogăţesc generos cu sunete, culori şi sensuri. Talentul poetic este aici un
adaos </span><i style="text-indent: 14.2pt;">sine qua non</i><span style="text-indent: 14.2pt;">, precum şi cultura
lirică, menite să ne conducă pe noi la înalta profunzime a nivelelor secundare
de semnificaţie, strecurate cu abilitate în spatele cuvintelor. Altfel, ea ar
răspunde fără greutate întrebării barthesiene „</span><em style="text-indent: 14.2pt;"><span style="background: white;">ce text sunt eu</span></em><span style="background: white; text-indent: 14.2pt;">?”, fiind ea însăşi text al unui <i>discurs
</i> iremediabil <i>îndrăgostit</i>, în care chiar „forma literară poate trezi sentimentele
închise în orice obiect”. Aşa că, dacă pornim de la ideea veche a „poetului ca
text”, nu greşim cu nimic, cuvintele puse în pagină mai departe de către autoare
fiind argumente de necombătut. Vom observa, însă, şi că apropierea de imaginile propuse de poeme nu întâmpină
obstacole şi astfel putem recurge spre a înţelege calea urmată de creator tot la
o aserţiune barthesiană care, iniţial, poate părea paradoxală: </span><span style="text-indent: 14.2pt;">„sinceritatea
are nevoie de semne false, în mod evident false, pentru a dura şi pentru a fi
acceptată”. Adică, de fapt, acel </span><i style="text-indent: 14.2pt;">larvatus prodeo</i><span style="text-indent: 14.2pt;"> funcţionează neabătut şi este acceptat ca
regulă de către cei doi comunicatori – acela care produce textul literar şi acela
care consumă textul literar. Totul este ca, eliberat, cel de-al doilea să
accepte masca ce i se potriveşte. Nici nu se mai pune problema autenticităţii,
căci, cum spune acelaşi intelectual francez, „nici o scriitură nu este mai
artificială decât cea care pretinde că zugrăveşte îndeaproape Natura”, iar
poetul adevărat niciodată nu va susţine aşa ceva. Lucrarea poetului nu este
zugrăvire, nu este oglindire, este (re)creare a Lumii, a Naturii, a Univesului.</span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Muzicalitatea poeziei vine, în cazul poetei de faţă, nu numai din rime
(uneori absente) ori din ritmurile silabice, ci şi din procedee stilistice
cunoscute şi bine utilizate – repetările, reluările, revenirile adaugă accente
emoţionale subtile şi cu efect sigur: „striveai între dinţi struguri copţi/
plini de lapte/ ce-mbată simţirea/ învelindu-ne iremediabil/ cu patimi fără
saţ/ cu totul din mine/ cu totul din tine/ cu infinitul trăirii din noi”. La
fel şi reluarea (parţială a) versului prim din strofă în strofă, formulă
familiară autoarei – a se vedea remarcabilul poem „Femeia din mine”, dar şi
imnicul „De ziua ta...” ori delicata declaraţie din „Am prins”, reflexiva poemă
„Cu lacrima tristă” şi epistolara „Doi” [„Te rog, trimite-mi…”]– ceea ce duce
spre o arhitectură poliedrică a mesajului liric, bine strunit, impecabil
construit, ornat cu metafore adesea surprinzătoare, într-o atmosferă elegiacă
acaparantă (prezentă şi în „Poveste”, dar mai cu seamă în cântul de adio „Ştiu
c-ai să plângi” ori „Tu n-ai ştiut” – „Tu n-ai ştiut să îmi iubeşti cuvântul/
Şi şoaptele ce se zbăteau sub pleoape”).<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Trupul este, pe alocuri, obiect şi subiect al chemării erotice, nimic
surprinzător, dar desfăşurarea actului înrobirii este totdeauna de o naturaleţe
încântătoare, firescul venind ca o aşteptată iluminare, dintr-o coregrafie
particulară: „pe coapse s-ar prinde în horă fierbinte/ doar mâinile-ţi tandre,
vibrând carnea tare/ din noi, doar o sferă, profund necuminte,/ ivită din
apa-mi sorbită de soare”.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Majoritar, poemele sunt din sfera pozitivă a amorului, tristeţile sunt
rare şi benigne: „Îmi împart veşnicia cu o lacrimă tristă/ Şi în lumea în care
iubiri nu există”. Pare că eul poetic al autoarei este făcut mai cu seamă să
bucure şi să se bucure, astfel că lectura este plăcută, reconfortantă, de
foarte multe ori formulările muzicale sunt lesne de memorat şi reprodus în
clipele intime cele mai faste. Există şi o dimensiune etică subsumată mesajului
amoros, neîmplinirile lasă să răzbată reproşuri („Tu ai ales, iubite, alegerea
ţi-e cale,/ O poleială trece, se-ntunecă privirii.../ Iubeşte doar gablonţuri,
de-atâta eşti în stare,/ Rămâi doar un ecou, pe calea amintirii...”) ori
aşteptări („Prinde-mă de mână, nu-mi lăsa căderea/ Să se zbată-n taină, în
inima mea/ Şterge-mi azi cumplita lacrimă, durerea,/ Prinde-mi trupu-n palme,
lasă-mă a ta!”).<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO">Florile sunt şi ele la locul lor, una dintre obsedantele – şi
reconfortantele prin simbolistica inclusă – prezenţe în poezia de acest tip, ceea
ce <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>era de aşteptat (ce alt simbol este
mai apropiat de eros?): </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">macul</span></i><span lang="RO"> – în Grecia antică macul
era un simbol al fertilităţii – („Şi-n minunea de maci rămân oază de stele,/
Iar din primele clipe, triştii nori, spre amurg/ Vor culege doar flăcări şi
iluzii rebele,/ Eu, femeie frumoasă, am uitat să mai curg...”; „Fugeam
desculţă, răvăşind cu ploaia,/ Eu, îmbrăcată-n rochie de maci,”), </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">trandafirul</span></i><span lang="RO"> – simbol
universal al frumuseţii şi al eleganţei, dar şi al urcuşului duhovnicesc,
printre spini, către frumuseţea Raiului – („Într-un alint de trandafiri
târzii,/ Se zbat în palme boabele de rouă/ Şi arde-n flăcări stranii, argintii/
Un trup sălbatic, dintr-o lună nouă”), </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">liliacul</span></i><span lang="RO"> – simbolul
iubirii inocente, dar şi al atracţiei irezistibile – („Din flori de liliac tu
mi-ai făcut cunună,/ Să mă-nfloreşti în vise, o cadră-ntr-un tablou,/ În sufletu-mi
poem cuvintele se-adună,/ O viaţă-i doar o clipă, dorinţa-i un ecou”), de multe
ori în combinaţia strălucitoare cu „boabele de rouă”, mult mai prezente de-a
lungul cărţii – roua fiind simbolul vieţii, al învierii, apa pură care aduce
renaşterea şi înflorirea, curăţenia sufletească şi armonia, </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">y
compris</span></i><span lang="RO"> ipostaza de lacrimă, foarte prezentă în poezia Petronelei Apopei.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Lumina, însă, are un aport esenţial în economia demersului liric al
Petronelei Apopei, subliniind cu tuşe substanţiale <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>spiritual erotismul asumat direct şi, în
acelaşi timp, delicat, melancolic, cu neabătută încărcătură transcendentă pe
fundal – „îţi spălăm picioarele cu mâini înflorite/ în lumina unui Crai Nou
agăţat inert /de-un colţ de cer”, „palmele mângâiau răsăritul”, „Femeia aceasta
din mine/ Are ochi de lumină”, „Când roua se-aprinde nespusă-argintie,/ E plină
lumina de-un cânt visător”, „în zorii culeşi pe lună plină/ cuvintele tale erau
numai lumină”, „Şi-atâta lumină nechează în mine/ Şi-atâta culoare se joacă
prin păr,/ Izvoare de viaţă revarsă-n destine/ O undă de pace, nestins adevăr”…
şi aşa mai departe.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Partea finală, <i>Jurnal de </i>fiori, un fel de amplu poem în proză
din mai multe părţi, este rezultatul aceluiaşi demers îndrăgostit, dezbrăcat,
însă, de veştmintele calofile ale liricului în forme fixe. O experienţă de care
poeta socot că avea nevoie, scotocind în sine după diamante brute pe care să le
şlefuiască pe îndelete, într-o crudă dezvăluire de sine. Nu este mai puţină
poezie în această secţiune, dar este mai multă poveste, Imaginarul se
dezlănţuie nestăvilit de chingile prozodiei, asumat plenar de către Simbolic,
cum ar spune francezul citat mai sus. Este o propunere care justifică şi mai
mult titlul cărţii – <i>Fiorii iubitei în albastru</i>. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO"><o:p><span style="font-family: inherit;"> </span></o:p></span></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-75822724101536709542021-03-21T19:05:00.002+02:002021-03-23T16:25:45.596+02:00Raluca Faraon - Alchimia memoriei<p style="text-align: justify;"> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjC-aOk7QzeypzmSpZ-FL2slPbEjRYqTj_KhQUvE1gELLQvKqQ1-evzRybWCTucT4IVgJhbaCGW50jBGt4gIvr4_OWyvWqFVPIl3DrIEJLqArAhhG0UzV8WODXaGUBtXHedLGFXfHdQY9Y/s600/faraon+alchimia.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="390" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjC-aOk7QzeypzmSpZ-FL2slPbEjRYqTj_KhQUvE1gELLQvKqQ1-evzRybWCTucT4IVgJhbaCGW50jBGt4gIvr4_OWyvWqFVPIl3DrIEJLqArAhhG0UzV8WODXaGUBtXHedLGFXfHdQY9Y/s320/faraon+alchimia.jpg" /></a></div><p></p><h3 style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><b style="text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO">Patimă şi inocenţă. O alchimie a pasiunii.</span></b></h3>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><b><span lang="RO"><o:p> </o:p></span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO">Părea că nu
întâmplător, când cartea de debut a Ralucăi Faraon are, spre final, o trimitere
evidentă şi mai cu seamă relevantă poetic la muzică, prin reluarea refrenului
piesei <i style="mso-bidi-font-style: normal;">The robots</i> a formaţiei germane
<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Kraftwerk</i>, în noua sa apariţie
editorială – <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Alchimia memoriei</i>,
Editura Neuma, Apahida, 2020 –, prima din cele două secţiuni se intitulează <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Sonată pentru mica japoneză</i>. Iată, însă,
că nu <i style="mso-bidi-font-style: normal;">sonată</i> este aici vorba
semnificativă, ci <i style="mso-bidi-font-style: normal;">mica japoneză</i>: „aş fi
vrut să fiu mica ta japoneză / să merg tăcut în urma ta / ţinându-ţi trena
tristeţii / dar am picioarele prea mari / nu încap în condurii inocenţei / şi
ritualurile sunt acum desuete” (*<i style="mso-bidi-font-style: normal;">**</i>,
pag. 41). Sigur, tot aici apare şi „am fi putut fi o sonată a lunii / a unui
pian plutind pe mare”, dar nu muzica valurilor este dominanta, ci nesiguranţa,
inadaptarea, absenţa unei ieşiri luminoase posibile „dacă noaptea nu s-ar fi
prăbuşit / peste clape”. În aceste poeme de dragoste, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">mica japoneză</i> este supunerea, neîmplinirea, idealul intangibil, dar
mereu dorit, visat, chemat spre a salva fie şi numai fantasmele. Căci, la nivel
teoretic, activitatea fantasmatică a oricărui scriitor, dacă e să mergem pe
calea imaginată de Sigmund Freud (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Neue
Revue</i>, 1908), se bazează fie pe subiecte existente, fie pe subiecte create
de ei înşişi. Cei din a doua categorie, care ne interesează aici, creatori prin
excelenţă, aleg, şi ei, între două căi spre sufletul cititorului; cei mai mulţi
îl conduc spre o zonă de siguranţă, adică, indiferent de dramele pe care le
prezintă, lasă loc generos speranţei că totul se va termina cu bine (şi chiar
se termină cu bine!); o parte mai mică îndrăzneşte să-l provoace pe cititor şi
să-l conducă în tenebrele suferinţei, ale absurdului, ale interogaţiei fără
răspuns, ale deşertăciunii existenţei. Inspirat tot de Freud (care nu avea cum
să cunoască fenomenologia existenţială, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">L'Être
et le Néant</i> apare abia în 1943, dar în problema sinelui este legat şi în
conflict cu Kierkegaard), aş putea afirma că se trece de la teritoriul lui <i style="mso-bidi-font-style: normal;">es kann dir nix geschehen</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">nu ţi se poate întâmpla nimic</i>), formulă
fericită găsită la Ludwig Anzengruber, la o zonă contrară, a lui <i style="mso-bidi-font-style: normal;">dir passiert immer etwas</i> (ceva ţi se
întâmplă întotdeauna). Jocul este mereu la dispoziţia celui care pierde, iar
câştigătorul rămâne necunoscut. Desigur, nu va să facem poetei de faţă ceea ce
Freud face (destul de fantasmatic, de altfel!) lui Leonardo da Vinci (nu avem
cunoştinţă despre vizita vreunui uliu la leagănul copilului Raluca!), nici nu
ne-ar fi la îndemână, dar cartea aceasta de dragoste are puternice elemente
care trimit evident la experienţe ale copilăriei, la inocenţa luminoasă şi cu
destule accente dramatice caracteristice jocului infantil: „când eram copil /
(dar nu ştiam că sunt) / iubeam păsările / (dar nu ştiam ce sunt) // le
strângem în braţe / ca pe o inimă cu aripi / mi se zbăteau în pumni // până
când am înţeles: / din prea multă dragoste / se poate muri” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">epifanie</i>, pag. 9). Ultimele două versuri
sunt cheia întregii secţiuni a volumului. Altfel, „inima” e prezentă iarăşi tot
în legătură cu copilul: „am îngropat toate păpuşile / toţi căluţii de mare / pe
obraji am urme de pământ / tricotez o inimă mare / să mă ţină în braţe” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">***</i>, pag. 20), ori „m-am lovit de inima
mea / care bântuia prin lume / să te găsească / să se cuibărească în tine”
(***, pag. 23), iar îmbrăţişarea va apărea de mai multe ori, în diferite
contexte, ca dorinţă („îmbrăţişează-mă când mi-e frig / lipeşte-mi carnea de
oase / îmbrăţişează-mi fiecare nume în parte / cât timp mă rătăcesc din moarte
în moarte” - <i style="mso-bidi-font-style: normal;">***</i>, pag. 22), ca
pedeapsă („învaţă-mi apa fricii / învaţă-mă anatema îmbrăţişării” – <i style="mso-bidi-font-style: normal;">litania uitării</i>, pag. 37), ca absenţă
(„după ce au bâjbâit ca orbii / pipăind ziduri / dar nu s-au mai îmbrăţişat
niciodată” - ***, pag. 13), reveria, fantasma dezvăluind adicţii dintre cele
mai nevinovate, însă semnificative pentru cititorul căutător al emoţiei
profunde, trainice. Pendulând între patimă şi inocenţă, imagine a dublului
posibil, îmbrăţişarea va migra, îmbogăţindu-se metaforic, spre versiunea de
rană, ca dez-brăţişare, dez-unire, ruptură, despărţire, dar şi ca iniţiere:
„zidul intră-n carne / carnea intră-n zid / mâini topite-n piatră / piatra
geme-n rit // pasărea se-ncruntă / ne dărâmă cuib / ne-mpruncim deodată / şi
uităm cuvânt // dacă azi mă uită / braţul tău cel stâng / caută-mă-n rana /
dintru Început” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">remember</i>, pag. 40).
Rana, ca îmbrăţişare ratată, ţine aici de dimensiunea distopică a cărţii,
foarte importantă chiar pentru arhitectura subtilă a constructului poetic –
„te-am îmbrăcat mereu / doar cu o rană vie”, este o declaraţie de dragoste
plină de îndemnuri la reflecţie asupra manifestărilor sinelui (cu acele două
instincte biologice care îl alcătuiesc: eros şi thanatos; eul şi supraeul nu au
aici relevanţă). Rana se vindecă prin altă rană, ar fi soluţia propusă aproape
direct şi perfect valabilă psihologic: „ce nebunie! / să te tulburi la vederea
sângelui cald / să crezi că ameţeala care te cuprinde / e semn de extaz. //
pentru că rănile sunt naive / şi istoria lor e fragilă // aşa că la sfârşit /
când s-a făcut linişte / când totul a fost renegat / rana tremură de frig /
şi-i cere cuţitului să o vindece” (***, pag. 44), dar iată că rana este deja
conţinută, este şi semn de vindecare a identităţii („identitatea e un joc de
copil / care împrăştie / piesele pe care le-a potrivit / cu atâta greutate” – <i style="mso-bidi-font-style: normal;">preambul</i>,<i style="mso-bidi-font-style: normal;"> varianta idealistă,</i> pag. 8) – „sângele tău a creat rana înaintea
cuţitului / sângele tău a făcut şanţ în memoria ispitei / sângele tău a spart
cătuşele fricii” (***, pag. 61). <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Alchimia
memoriei</i> trebuie citită în întregime, deodată, fără pauze (cu excepţia
celor de reflecţie), pentru că poemele toate sunt legate între ele, îşi
corespund, sunt cioburi ale aceleiaşi oglinzi care conţin, au <i style="mso-bidi-font-style: normal;">memorat</i> şi dezvăluie experienţa unei
vieţi întregi, care trebuie doar reconstituită de fiecare lector după propriile
criterii subiective. </span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO">Îmbrăţişarea,
ratându-se şi împlinindu-se prin starea de rană, va insista pe calea distopică,
va avansa spre o stare mai profundă a rupturii, aceea de prăpastie, abis (chiar
în sensul nietzschean al termenului!), cum se vede lesne în poemul <i style="mso-bidi-font-style: normal;">***</i> de la pag. 60: „aşa am fost / aşa am
rămas / de o parte şi de alta a prăpastiei / ne privim continuu în ochi / nu
pentru că ne-am iubi / nu pentru că am avea nevoie / unul de celălalt / ci
pentru că nu există altă cale / prăpastia ne-ar privi şi ea în ochi / şi ne-ar
striga pe nume / dacă am fi ispitiţi să coborâm / privirea // şi tu ştii / de
acolo / nu s-a mai întors nimeni vreodată // cu timpul vom ajunge / două
mormane de sare / pe care se vor odihni / perechi de păsări călătoare // şi
poate va ploua / şi poate ne vom îmbrăţişa / pe fundul prăpastiei / din care
nimeni / nu s-a mai întors / vreodată”. Interesantă – chiar dacă nu întrutotul
originală, ci evident şi cu valoare de referinţă livrescă (de exemplu, „Căci
moarte nu există, şi ce numeşti tu moarte, / E-o viaţă altfel scrisă în sfânta
firii carte.” - Mihai Eminescu) – soluţia propusă pentru împlinirea iubirii
prin acceptarea morţii, cu totul în logica distopică a acestei secţiuni – „o
istorie eşuată – / limbaje isterice / apropieri şuierate ca trenul prăbuşind
şinele / unei gări părăsite / un abandon tactil / o chircire de oase // corpul
a devenit un oraş ascuns / între ruinele emoţiei / încep să apară forme de
viaţă noi / ochii înăuntru şi plămânii pe-afară / aspiră respiraţia noastră” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">epilog, varianta sceptică,</i> pag. 63).</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Lirismul secţiunii a doua a volumului este
mult mai puternic. Mărturia amoroasă devine preponderentă, subminând şi
sublimând reflecţia rece, filosofarea asupra existenţei în lume. Definirea de
sine (oarecum naturalist-vitalistă, în sens kierkegaardian – „the self is the
conscious synthesis of the limited and the unlimited”) este şi o chemare în
intimitate a celuilalt, o invitaţie la descoperire reciprocă. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">La răscrucea cuvintelor</i> este mai ales
poezie despre poezie şi poeţi, despre relaţia intimă, aproape carnală, dintre
ei trei: poezia, bărbatul care o/se scrie şi femeia care o/se scrie. În <i style="mso-bidi-font-style: normal;">preambul (varianta idealistă)</i>, pag. 67,
apare chemarea şi promisiunea: „aşteaptă! / vom sparge coaja cuvântului: / vei
înţelege.” Este o schimbare sensibilă a unghiului de vedere, o altă faţă a
monedei: „dacă mă priveşti / din mine creşte o oglindă / care te absoarbe”
(***, pag. 69). Se instalează seninătatea, apare convergenţa cu celălalt: „sunt
o păienjeniţă inocentă / te-am prins fără să vreau în inima mea / ea alunecă
bizar în plasa pe care o ţeşi şi tu / ca să te aperi – iată-ne încolăciţi în
poveste”. Au dispărut ruptura, despărţirea, incompatibilitatea, „povestea ne
ţese noi o ţesem pe ea / uneori drumurile noastre respiră la fel / alteori se
încurcă şi ne lovim violent / gata să devorăm sinucigaş fericirea”. Asocierea
eros/thanatos are cu totul altă semnificaţie, altă încărcătură, nu mai e
sacrificiu, e împlinire, rana nu mai este cea a despărţirii, ci este a unirii:
„stătea pe marginea rănii cu picioarele / în sângele cald bălăcindu-se indecisă
/ oare ea a provocat rana aceea inegală / cu marginile tăioase care o privea blând
/ ca şi cum nimic nu ar mai conta / decât secunda în care sângele s-ar
coagula?” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">poem clonat</i>, pag. 71) şi
imediat „sunt doamna ta de rană fumegând albastru-violet / închide ochii şi
închină vinul spaimei de a mă pierde / coase-n vers malurile despărţirii
într-un poem discret / sărută-mi tandru mâna care dintotdeauna te <i style="mso-bidi-font-style: normal;">vede</i>” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">blues</i>, pag. 72). Şi arta poetică este comună / comuniune când „în
poezie / numele noastre se scriu la fel / durerile s-au intersectat în sângele
/ care şi-a uitat izvorul şi curge întotdeauna / circular / într-o inimă de
cuvinte” (***, pag. 77), căci „poezia e / un dans cu partenerul adormit în
braţe / un lacăt pe uşa bisericii în plină duminică / o cafenea în care se
consumă pe ascuns / alcool pentru sterilizat / memoria” (***, pag. 92), este
leac pentru bezne: „aş vrea să fiu ţinută în braţe / până la capătul firii / să
fiu o lumină vinovată / care-şi vindecă rănile întunecate / cu poezie” (***,
pag. 112). Dacă la <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Sonata pentru micuţa
japoneză</i> „în tranşeele singurătăţii / omenirea moare” (***, pag. 54) şi
„cerul ţipă de cârcei – / bătrân prins în junghiul singurătăţii” (***, pag 57),
catastrofismul e absent în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">La răscrucea
cuvintelor</i>. Aici domneşte tihna, „tu rosteşti începutul poemului / bărbat
care goneşte caii sălbatici / până fac spume la gură / eu îl termin sfios /
femeie care aşteaptă la gura sobei / îmbrăţişarea şi somnul” (***, pag. 77) şi
„când dimineţile tale / vor dănţui cu nopţile mele / ne vom aduce aminte / cum
vinul fierbea în poeme / cuvintele noastre se vor strânge în braţe / până le
vor trosni oasele // aşa se va naşte Poezia” (***, pag. 78). Femeia şi iubitul
ei, amândoi poeţi, trăiesc împreună fantasma, o expun împreună: „ultimul cuvânt
definitiv al poemului tău / să fie începutul tremurând al poemului meu / într-un
du-te vino furibund şi necotrolabil / […] / să scriem în continuare! voi
exclama / tu un poem epic fantazând despre obiecte / şi stranii reverii
trădătoare / eu un poem sentimental ritmat / şi concluzii cinice revelatoare”
(***, pag. 84). Este evidentă diferenţa stabilită dintre cei doi parteneri,
care nu se aseamănă, ci se completează, îşi creează o lume completă în care,
mărturiseşte, „sunt umbra poemului / nescris/ în care eu nu am nume / iar tu nu
mai ai contur.” (***, pag. 87). Topirea unul în celălalt, contopirea este
definitivă şi creatoare: „rămâi aici în inima mea / trăieşte liniştit / şi
atinge-mi doar mie arterele cu sânge sălbatic / respiraţia întretăiată
soarbe-mi-o fără teamă / pentru ca poezia să se nască din noi ca un copil
fericit / care ne îmbrăţişează pe rând spaimele vinovăţiile / şi goana spre
moarte.” (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">început</i>, pag. 95)</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO">Cartea aceasta este
foarte complexă şi foarte deschisă interpretărilor din diverse unghiuri – de
exemplu, nu am atins deloc prezenţa „cailor”, care apar adesea ca simboluri
relevante în diferite contexte, totdeauna în mişcare, imagini ale libertăţii,
„herghelii stârnind praful / memoriei colective” –, nici prezenţa „lupilor”,
semn complex şi multiplu semnificativ, viziunile diferite din cele două
secţiuni pretându-se la comparaţii asupra cărora nu avem aici nici spaţiul
necesar spre a le dezvolta. Tehnic, stilistic, ne putem îndrepta tot spre
afirmaţiile domnului Freud, umbră protectoare a textelor acestei <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Alchimii</i>, care spune că „prin modificări
şi deghizări, scriitorul atenuează caracterul egoist al reveriei sale, reuşind
astfel să ne câştige prin plăcerea pur formală, adică estetică, pe care ne-o
provoacă întruchiparea fantasmelor sale. […] Cred că orice plăcere estetică pe
care o datorăm scriitorului are astfel caracterul unei plăceri preliminare, în
timp ce plăcerea propriu-zisă, produsă de opera literară, ia naştere din
eliberarea sufletului de tensiuni.” Cititorul tocmai asemenea experienţe va
avea la lectura poemelor Ralucăi Faraon: se va descoperi lui însuşi pe sine.
Arta poetică a scriitoarei are toate calităţile spre a ajunge, prin cuvinte
bine potrivite, prin vorbe şi tăceri, în cele mai ascunse încăperi ale fiinţei.
<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Alchimia memoriei</i> este un manual al
cunoaşterii interioare, pe care să-l păstrezi lângă tine şi la care să te
întorci oricând îndoiala pândeşte după colţ. </span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 14.2pt;"><span lang="RO"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"><o:p> </o:p></span></p><div style="text-align: justify;"><br /></div><p></p>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-807520097165287282.post-77993543475344221502021-02-07T14:34:00.002+02:002021-06-04T12:02:15.598+03:00 Mircea Teculescu - Umbrele copacilor tăiaţi<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3_sMZb1Z_s0wiucZmp4T97tnzGROh-AZjzMiYY0j_Dsnk8vIKkWK175WAObbFxz5O9BgSCRVeyXEEQC_SFGPp2S15t5pFeQNqlUBmWPjmdP4V3UsnAppeE9jXURfWd8yhu8q6teV-lDI/s480/mircea+teculescu.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="312" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3_sMZb1Z_s0wiucZmp4T97tnzGROh-AZjzMiYY0j_Dsnk8vIKkWK175WAObbFxz5O9BgSCRVeyXEEQC_SFGPp2S15t5pFeQNqlUBmWPjmdP4V3UsnAppeE9jXURfWd8yhu8q6teV-lDI/s320/mircea+teculescu.jpg" /></a></div><h3 style="text-align: justify;">...sau poezia la noi acasă</h3><p style="text-align: justify;"><br /></p><p style="text-align: justify;">Când beneficiezi de prefaţarea cărţii tale de către un coleg de generaţie, declarat afin, auspiciile sunt de partea ta. I se întâmplă lui Mircea Teculescu, creator acribios şi talentat, şcolit mai cu seamă la poezia orientală, cu volumul de poeme Umbrele copacilor tăiaţi, Editura Neuma, Apahida, 2020. O sărbătoare, marcată ca atare chiar şi printr-un recital în Piaţa Palatului din oraşul Bucureşti. „Ecuaţia generală melancolică” este corect surprinsă şi de Al. Cistelecan, în textul succint de pe coperta a patra a volumului. Contemplaţia reflexivă este, de altfel, o dimensiune recunoscută, o constantă a poeziei teculesciene dintotdeauna. Umbr(el)a liricii orientale a fost mereu o marcă a calităţii emoţionale a versului său. Peisajul, mediul trăirii este preponderent, el ascunde şi dezvăluie mişcarea sufletului, indirecteţea virând pe neştiute în metaforă discretă, cum se cuvine stilului apropriat deliberat de poetul nostru: „crengile copacilor goi sfâşie norii // fulgi de zăpadă de cuprind trupurile / căzând peste fiecare imagine / îngropată adânc în fiinţa celuilalt / peste fiecare moleculă a locului unde / cândva am fost împreună / şi ne dispreţuiam dragostea // aici ne aflăm acum / timpul şi-a şters urmele” (pag. 15). O senzaţie de permanenţe, de stază translucidă a materiei stăruie de-a lungul şi de-a latul cărţii, impulsul vag erotic dezvoltându-se rece, aparent lucid, exterior, indiferent: „stau într-un loc cu bănci cenuşii / singura nuanţă a amintirii / ce mai există / şi te aştept // timpul atârnă greu / cum crengile îngheţate // din trupu-mi / muşcat pe alocuri de raze / pleacă tot felul de umbre // o cronică melancolie / e adusă de paşii tăi // flori / se aprind dintr-odată în jur / şi apari” (pag. 17) Senzaţia „în spirit de haiku” este adesea irepresibilă – cu mici intervenţii, cele citate mai sus ar deveni cinci haiku-uri în cea mai bună tradiţie bashoistă. Mărturisesc bucuria mea de a (re)descoperi asemenea punere în valoarea a talentului şi a ştiinţei de a construi imagine şi de a induce emoţie cu mijloace minimaliste, însă bogate în sugestie, provocatoare de reflecţie în oricare cititor atent. În general fiind un elegiac senin, luminos, Mircea Teculescu creează lejer şi contraponderea, validă şi benignă, a nopţii: „acelaşi întuneric pe care îl ştii / aşteaptă tăcut un semn de la noi // scotocim orb // mâinile tale / ar putea să-mi intre în piept / să-mi oprească inima // […] (pag. 55); „ieşind / din acel întuneric / de proastă calitate / în care se poate sta o viaţă / el / a descoperit că ea/ dragostea prezentului său / conţine în fiinţa sa erori / cuvinte rupte / şi tot felul de multe alte / nedorite înfăţişări // […] (pag. 57). Unele poeme părăsesc seninătatea calmului de sorginte extrem-orientală şi chiar magma greoaie a melancoliei din bagajul beatnicilor („[…] /risipitorii de tristeţe pot să vadă acum / tot ce a îmbrăţişat vara / în suava sa cămaşă de forţă // deşi singura poveste care contează / va dispărea cât de curând în noapte / cum mereu fac lucrurile şi oamenii / […]” – pag. 40; „ascunsă în blugii vechi/ şi / bluza cu inserţii pe umeri / ai şters din spaţiul tău / totul // doar imaginea unui cal bătrân/ şi / ulucile arse din spatele tău / mai stăruie / în faţa mea // apa mării tale a dispărut / în nisip s-au ascuns toate / cerul de cristal / aspru ne apasă capetele / acum // fără de chip / printre zile rotunde şi reci / visez / la blugii tăi vechi / la bluza cu inserţii pe umeri – pag. 43), de care, deloc paradoxal, poetul este spiritual destul de apropiat (i s-ar potrivi de minune spusele lui Lawrence Ferlinghetti: „the poet like an acrobat / climbs on rime / to a high wire of his own making / and balancing on eyebeams / above a sea of faces / paces his way / to the other side of day / performing entrechats / and sleight-of-foot tricks / and other high theatrics / and all without mistaking / any thing / for what it may not be // For he’s the super realist / who must perforce perceive / taut truth / before the taking of each stance or step / in his supposed advance / toward that still higher perch / where Beauty stands and waits / with gravity / to start her death-defying leap” - Constantly Risking Absurdity*), şi se retrage pe teritorii ale unui reconfortant romantism târziu, precum în remarcabilul poem Carnea zeului Ra: „acum şoseaua intra / în ţara femeilor fără vârstă / care demult au spus că aurul / provine din carnea zeului Ra / pe atunci ele brodau mai ales / marginile norilor / în timp ce îi numărau cum trec uşor / într-o minunată dezordine // […] // ca o scrisoare plină de har / în faţa sa / se întindea şoseaua / sensurile ei giratorii uşurau trecerea / prin ţara femeilor fără vârstă / din care nu se poate ieşi însă / niciodată / aşa cum bine o ştiu / ziua şi noaptea” (pag. 60-61), ori în Cronică (pag. 75) şi în Ceva ce nu ştie nimeni (pag. 85) . Expresivitatea este încă ceva de subliniat neapărat la abordarea subtilităţii stilistice a liricii lui Mircea Teculescu: „răsăritul tăcut al oglinzilor”, „trupul povârniş îngenuncheat de timp”, „trupul acesta fără dimineţi / închide definitiv geamul privirii”, „ norii aveau aripile rupte / doamnele împleteau curcubeul” etc.</p><p style="text-align: justify;">O poezie de o valoare incontestabilă, profundă, reflexivă, a unui autor matur, solid mobilat intelectual, cu talent şi ştiinţă a creaţiei lirice, de la care vom aştepta în continuare noi surprize editoriale. </p><p style="text-align: justify;">—————</p><p style="text-align: justify;">*„Poetul ca un acrobat / urcând pe brume / spre coarda înaltă a devenirii sale / şi echilibrându-se pe străluciri oculare / deasupra unei mări de feţe / îşi deschide drum / spre cealaltă parte a zilei / executând figuri acrobatice de balet / şi trucuri din alunecări pe picioare / şi alte exhibiţii teatrale / toate fără a greşi / ceva / pentru ceea ce poate să nu fie // Căci el este suprarealistul / care trebuie să perceapă / întregul adevăr / înainte de a lua fiecare poziţie sau pas / în presupusul său avânt / către cea mai înaltă corniţă / unde frumuseţea stă şi aşteaptă / cu gravitate / să-şi înceapă saltul care sfidează moartea”- Riscând constant absurdul</p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> </span></p><div style="text-align: justify;"><br /></div>Florin Dochiahttp://www.blogger.com/profile/08308789763160207866noreply@blogger.com0